Mereu mi-am pus intrebarea .... Ce este dragostea? O intrebare la care doar cativa stiu sa raspunda... o intrebare ce oricat ai simti-o sau ai defini-o ramane doar un adevar in istoria omului.Dragostea te face sa tremuri.... tot ea te protejeaza si te tine strans in brate cand iti este frig.Dar ea este si cea care poate ajunge atat de aproape de inima si sa o loveasca atat de tare incat viata ta sa ramana doar o amintire.Dragostea apare atunci cand increderea pe care o porti persoanei de langa tine este enorma si fiecare cuvant pe care il soptesti e gandit de sentimente ... iar acum ma apuc sa-ti soptesc...
Am lacrimi ce se revarsa peste trup ... deschid pumnul stang si se scurge-n palma... o viata si aia drama! Zgomotul plansului de ieri ... de azi si o sa fie si de maine.Totul pare atat de obiectiv in relevanta cu deciziile pe care le iei in viata asta... azi e soare ... maine furtuna si tot ce ramene sunt lacrimi varsate pe tastatura si ura consumata pe un blog.E atat de liniste ... o liniste stupida... ieri credeam in speranta ... azi s-a sinucis.
Tu ramai copacul, iar eu mereu frunza. Tu ramai iubirea pentru ca eu sunt gelozia, eu sunt mareata mare, tu ramai cerul, eu luminez ca luna, dar niciodata nu vom vi
aceeasi. Deoarece suntem diferiti, pentru ca nu as putea si nici nu as vrea sa te accept
la general, pentru ca eu am fost mereu cu tine, dar niciodata langa tine.
Dar de ce? Nu e maturitate ... e doar o imagine de miraj pierduta printre minciunile agatate pe un traseu in varf de munte.Cel mai simplist gand, un inofensiv cuvant, un inevitabil gest, o simpla privire... toate pot face sa dispara tot…cuvintele scuipate prin mesaje si faptele ce fac dragostea sa-si pierda din valoare... toate fac parte din istoria minciunii si falsitatea copilariei cand crezi ca totul se poate ascunde si ramane doar in capul tau.E Adio ... e sunet purtat de vant... e dificialitatea mea de rac confuz... eu acum DA... rau si plin de ura.
Zgomotul plansului a incetat ... e o noua zi ... mirosul de azi e parfum de ieri dar ma gandesc acum cat de nemarginita este cararea ce duce la inima unui om!Mereu sangereaza si se infige prin toţi
spinii de pe drum. Dar totusi, o sa ramane pe veci prea plina : mare, prea sufocata si plina de dureri.