SINGURATATEA,URA SI IUBIREA

            Si uite simt mirosul dulceag de foi strabune , prea vechi sau prea noi, ale caror scrieri repeta acelasi sentiment, aceeasi framantarea zurlie si inconfundabila, tot atat de zurlie ca si scrierile mele din acest blog obosit si tocit de raritatea postarilor.Dar cine ma cunoaste stie ce zace in mine , stie ca racul nu rade cand isi imprima ganduri ascunse cu ajutorul unei tastaturi , cine ma cunoaste stie ce inseamna bataia de inima conturata de bataia de clopot trist.

            E prea frig afara ... nimic iesit din comun intr-un sfarsit de an fara ninsoare si ploaie , si da... fara stropi ce ar viola orice gand trecut si stins.

Descopar singuratatea ca un blestem daruit vietii noastre cu care ne intersectam din cand in cand provocand doar frica si deziluzii.Cautam in aceste momente oameni care sa comunice cu noi si sa iesim cat se poate de repede din aceasta stare, dar problema este ca pentru a incuraja pe cineva se cere lepadarea de sine.Nu putem ajuta oamenii singuratici atat timp cat noua nu ne pasa de acei oameni.Simt inima impietrita si sufletul secatuit de singuratate.
            Purtam discutii interminabile pe retelele de socializare dar in viata reala suntem bogati in singuratate... din ce in ce mai multa conferinta pe internet si din ce in ce mai invizibila in viata reala.Majoritatea ajung sa fuga la cutia cu medicamente ce in viziunea lor le-ar putea curma zilele amare , altii nu se lasa batuti pana ce nu-si zaresc sangele curgand din pielea taiata cu lama , altii se retrag undeva in lumea lor cu castile in ureche meditand si vaitandu-se cat de "naspa" e viata lor.Singuratatea sufleteasca e din punctul meu de vedere cea mai dura boala posibila.Eu m-am retras mereu pe acest blog zidit din tristete si dezamagire ... caramida peste caramida am scris mereu cu lacrimi in ochi incercand sa alung orice lucru din trecut ... aici voi atingeti cu privirea ranile mele sufltesti ... aici voi citind intelegeti amagirea si greselile mele.Aici voi trebuie sa invatati cum sa iesiti din situatii ce par fara scapare.Aici eu nu ma simt singur ... aici imi folosesc un talent cu care Dumnezeu m-a inzestrat pentru a ajuta unii oameni... Sunt sigur ca toata lumea are un talent ce poate sa-l scoata din singuratate... nu fugiti ... nu va ascundeti ... suntem homo sapiens ... nu ne bazam pe instincte ... nu suntem animale , desi multi nu arata asta.

            Iubirea vine si trece ... am invatat cat de greu este sa gasesti compatibilitate si cat de greu este sa mentii o relatie cand nu accepti compromisuri.Eu am invatat sa zambesc cand iubesc ... iar cand se sfarseste ... amintirea zambetului imi aprinde flacara sperantei zi de zi.Am invatat ca iubirea si ura sunt la doi pasi una de cealalta.Sunt atarnate pe o creanga de speranta , intr-o margine de lume, adanc pe fundul unei infinitati, exact pe marginea prapastiei, intre azi ... maine si ieri , la sfarsitul unei plaje goale si infioratoare , intr-o garsoniera cu geometrie si pereti , pe o tastatura murdata si batatorita de 10 degete si un imens suflet, atat de aproape de absurd, fata in fata cu aberatia.Eu am iubit , iubesc si am sa iubesc mereu , sentimentul nu dispare peste noapte , sentimentul ramane atat timp cat vrei tu sa ramana , e doar o piesa de teatru in care iubirea nu se schimba , doar actorii se schimba!!!