Intunericul,pustiul... cel mai sinistru tablou fara nici un fel de intelegere,pictat de un rac anonim ce a reusit sa asterne culoare pe panza vietii cu o pensula plina de spini.Exact asa ii era sufletul inainte sa o cunoasca.Un turture de gheata i-a perforat inima deschisa dupa atata amar de vreme catre iubire.O iubire ciudata... ca si el ce-i drept... creata in umbra unui vis ce a inceput cu "eu,tu si...roza" inteleasa gresit ...sau nu , pe internet evident ... a dat startul inedit ce a adus baiatului visul la realitate!
Era la distanta , prizonier intr-o lume infantila creata pe vedetisme...dar inima-i batea cand o privea,doar asta conta!Cand a ajuns sa fie in preajma ei a simtit cum milioane de flutiri prind viata si se zbat in sufletul lui incercand sa scoata la suprafata cel mai minunat sentiment pe care omul il poate avea: Dragostea!In sfarsit s-au cunoscut.Cand erau impreuna lumea intreaga le apartinea,nimic nu mai conta.Dar oare cum era continuarea?pfff am uitat ... s-au nici macar nu o stiu ...Sunt atatea variante ce pot aparea in urma raului de iubire ce curge dintr-o poveste de genul...
As putea sa fiu tragic si iubirea sa fie una ce dureaza putin ... si raul sa sece lasand in urma lui doar o vale fara pic de culoare!Nimeni nu sfarseste prin a scapa de suferinta in dragoste... Gandeste-te ... tu ,un baiat chipes ...cu trup de inger ... ea zeitza ce te atrage ca un magnet.Dragostea prinde contur... esti pe deplin controlat de sentimente.Esti indragostit peste masura, nu exista noapte in care dorul sa nu-ti bata la geam in speranta trecerii orelor si venirea zilei in care o ti in brate iar si sa-i simti fiecare rasuflare.Dar... timpul se scurge si urmeaza lovitura ... Sentimentele nu sunt aceleasi!Viata-i complicata... si tu o complici incercand orice sa o faci a ta!Dar timpul se scurge si realizezi ca este in zadar...atunci ziua devine noapte si noaptea o petreci plangand de dor si dorul dispare in zare!
Durerea atunci cand iti pierzi partenerul de viata ne pot chinui mult timp.Ati fost mereu la bine si la rau alaturi,Ati inspirat vremuri fericite , pline de mireasma si cu vise presarate de cele mai scumpe pietre pretioase,V-ati certat si impacat iar.Si fizic... poate a fost prima in viata ta!Si dintr-o data trebuie sa spui Adio... iar totul se ruineaza intr-o amintire uitata de lume...dar niciodata de tine ... urmeaza perioada in care ravnesti insetat dupa fosta relatie... in care consolarea nu se accepta si "BOLNAVUL DE IUBIRE" simte cum este urmarit doar de aceste sentimente :suferinta, manie , disperare si fellingul de a se crede un nimeni.Atunci in miez de noapte te trezesti plangand stiind ca e singurul lucru ce-ti reduce stresul psihic...
Dar exista si varianta in care continuarea povestii poate fi una fara sfarsit... dupa care toti ravnim si o cautam pana murim.In care sentimentele se maresc cu trecerea fiecarei zile si soarele nu se satura sa arunce cu razele lui caldura in inimile lor! Suntem doar niste roboti programati sa ne urmam destinul... Ce-o vrea el!!!Toata lumea calca pe aceste scari ale vietii: Fericire, Tristete, Moarte si Lupta pentru ce simte si sufera pentru el insusi si pentru ceilalti din jur.Toate aceste scari fac parte din cel mai temut si gigant carusel , defapt totu-i doar un joc... in care omul primeste o sansa... ori castiga... ori pierde tot...Omul ce nu iubeste... e un cadavru ce respira...
Tu nu esti EU , tu nu stii si nu joci jocul meu , tu esti doar cititorul unor amintiri din prezentul viu al unui tanar indragostit si fericit pe moment ...
Mai presus de mine...
Sunt eu oare jucator pe pamant
Ce se scalda in lacrimi aruncate-n vant?
In clopornita iubirii uitata,
E clopotul vietii ce-a uitat sa bata!
Am 28 si am ramas lipit de pat
Cu un corp lucrat si tatuat,
Prin zgomotul emanat de cleste
Caruia nici unui rac nu-i lipseste.
Sunt un copil ce adoarme plangand
Mimand fericirea ca pe un gand,
Iubire, ce-ai trecut pe langa mine
Ofera-mi sarcina tacerilor din tine!
Non stop ne luptam cu intunericul ce ne pune catuse , dar degeaba...nu-l poti invinge de unul singur.Singur ... da... asa am fost mereu.Traiesc in teama si in cele mai negre ganduri asternute pe un blog in speranta ca ma descarc voua... cititorilor... in voi vad evadarea ... in voi am speranta ca ma eliberez de stres.Imi este greu ...dar din nou ma simt intre patru pereti goi , singur , parasit si insangerat de lacrimi ce-mi sufoca sufletul.
Dar exista si varianta in care continuarea povestii poate fi una fara sfarsit... dupa care toti ravnim si o cautam pana murim.In care sentimentele se maresc cu trecerea fiecarei zile si soarele nu se satura sa arunce cu razele lui caldura in inimile lor! Suntem doar niste roboti programati sa ne urmam destinul... Ce-o vrea el!!!Toata lumea calca pe aceste scari ale vietii: Fericire, Tristete, Moarte si Lupta pentru ce simte si sufera pentru el insusi si pentru ceilalti din jur.Toate aceste scari fac parte din cel mai temut si gigant carusel , defapt totu-i doar un joc... in care omul primeste o sansa... ori castiga... ori pierde tot...Omul ce nu iubeste... e un cadavru ce respira...