SINGURATATEA,URA SI IUBIREA

            Si uite simt mirosul dulceag de foi strabune , prea vechi sau prea noi, ale caror scrieri repeta acelasi sentiment, aceeasi framantarea zurlie si inconfundabila, tot atat de zurlie ca si scrierile mele din acest blog obosit si tocit de raritatea postarilor.Dar cine ma cunoaste stie ce zace in mine , stie ca racul nu rade cand isi imprima ganduri ascunse cu ajutorul unei tastaturi , cine ma cunoaste stie ce inseamna bataia de inima conturata de bataia de clopot trist.

            E prea frig afara ... nimic iesit din comun intr-un sfarsit de an fara ninsoare si ploaie , si da... fara stropi ce ar viola orice gand trecut si stins.

Descopar singuratatea ca un blestem daruit vietii noastre cu care ne intersectam din cand in cand provocand doar frica si deziluzii.Cautam in aceste momente oameni care sa comunice cu noi si sa iesim cat se poate de repede din aceasta stare, dar problema este ca pentru a incuraja pe cineva se cere lepadarea de sine.Nu putem ajuta oamenii singuratici atat timp cat noua nu ne pasa de acei oameni.Simt inima impietrita si sufletul secatuit de singuratate.
            Purtam discutii interminabile pe retelele de socializare dar in viata reala suntem bogati in singuratate... din ce in ce mai multa conferinta pe internet si din ce in ce mai invizibila in viata reala.Majoritatea ajung sa fuga la cutia cu medicamente ce in viziunea lor le-ar putea curma zilele amare , altii nu se lasa batuti pana ce nu-si zaresc sangele curgand din pielea taiata cu lama , altii se retrag undeva in lumea lor cu castile in ureche meditand si vaitandu-se cat de "naspa" e viata lor.Singuratatea sufleteasca e din punctul meu de vedere cea mai dura boala posibila.Eu m-am retras mereu pe acest blog zidit din tristete si dezamagire ... caramida peste caramida am scris mereu cu lacrimi in ochi incercand sa alung orice lucru din trecut ... aici voi atingeti cu privirea ranile mele sufltesti ... aici voi citind intelegeti amagirea si greselile mele.Aici voi trebuie sa invatati cum sa iesiti din situatii ce par fara scapare.Aici eu nu ma simt singur ... aici imi folosesc un talent cu care Dumnezeu m-a inzestrat pentru a ajuta unii oameni... Sunt sigur ca toata lumea are un talent ce poate sa-l scoata din singuratate... nu fugiti ... nu va ascundeti ... suntem homo sapiens ... nu ne bazam pe instincte ... nu suntem animale , desi multi nu arata asta.

            Iubirea vine si trece ... am invatat cat de greu este sa gasesti compatibilitate si cat de greu este sa mentii o relatie cand nu accepti compromisuri.Eu am invatat sa zambesc cand iubesc ... iar cand se sfarseste ... amintirea zambetului imi aprinde flacara sperantei zi de zi.Am invatat ca iubirea si ura sunt la doi pasi una de cealalta.Sunt atarnate pe o creanga de speranta , intr-o margine de lume, adanc pe fundul unei infinitati, exact pe marginea prapastiei, intre azi ... maine si ieri , la sfarsitul unei plaje goale si infioratoare , intr-o garsoniera cu geometrie si pereti , pe o tastatura murdata si batatorita de 10 degete si un imens suflet, atat de aproape de absurd, fata in fata cu aberatia.Eu am iubit , iubesc si am sa iubesc mereu , sentimentul nu dispare peste noapte , sentimentul ramane atat timp cat vrei tu sa ramana , e doar o piesa de teatru in care iubirea nu se schimba , doar actorii se schimba!!!

VORBE DESIRATE CA ULTIM GAND

                Mereu mi-am pus intrebarea .... Ce este dragostea? O intrebare la care doar cativa stiu sa raspunda... o intrebare ce oricat ai simti-o sau ai defini-o ramane doar un adevar in istoria omului.Dragostea te face sa tremuri.... tot ea te protejeaza si te tine strans in brate cand iti este frig.Dar ea este si cea care poate ajunge atat de aproape de inima si sa o loveasca atat de tare incat viata ta sa ramana doar o amintire.Dragostea apare atunci cand increderea pe care o porti persoanei de langa tine este enorma si fiecare cuvant pe care il soptesti e gandit de sentimente ... iar acum ma apuc sa-ti soptesc...

                Am lacrimi ce se revarsa peste trup ... deschid pumnul stang si se scurge-n palma... o viata si aia drama! Zgomotul plansului de ieri ... de azi si o sa fie si de maine.Totul pare atat de obiectiv in relevanta cu deciziile pe care le iei in viata asta... azi e soare ... maine furtuna si tot ce ramene sunt lacrimi varsate pe tastatura si ura consumata pe un blog.E atat de liniste ... o liniste stupida... ieri credeam in speranta ... azi s-a sinucis.
                Tu ramai copacul, iar eu mereu frunza. Tu ramai iubirea pentru ca eu sunt gelozia, eu sunt mareata mare, tu ramai cerul, eu luminez ca luna, dar niciodata nu vom vi aceeasi. Deoarece suntem diferiti, pentru ca nu as putea si nici nu as vrea sa te accept la general, pentru ca eu am fost mereu cu tine, dar niciodata langa tine.
                Dar de ce? Nu e maturitate ... e doar o imagine de miraj pierduta printre minciunile agatate pe un traseu in varf de munte.Cel mai simplist gand, un inofensiv cuvant, un inevitabil gest, o simpla privire... toate pot face sa dispara tot…cuvintele scuipate prin mesaje si faptele ce fac dragostea sa-si pierda din valoare... toate fac parte din istoria minciunii si falsitatea copilariei cand crezi ca totul se poate ascunde si ramane doar in capul tau.E Adio ... e sunet purtat de vant... e dificialitatea mea de rac confuz... eu acum DA... rau si plin de ura.
                Zgomotul plansului a incetat ... e o noua zi ... mirosul de azi e parfum de ieri dar ma gandesc acum cat de nemarginita este cararea ce duce la inima unui om!Mereu sangereaza si se infige prin toţi spinii de pe drum. Dar totusi, o sa ramane pe veci prea plina : mare, prea sufocata si plina de dureri.

SCURT SI DE MOMENT...

               Penibilitatea depaseste taramul realitatii si balacesc in zadar printre idioteniile vietii zi de zi...dar rad azi ... ca maine poate fi mai rau ...si tin in mine acea oaza de ura si scrasnesc din dinti a revolta!
               Nu razbun tragicul comediant al vietii ... caci e mult mai usor sa scuipi un obraz decat sa-l mangai...si fac o propaganda a vietii tocindu-mi degetele pana la os si incep sa urlu in pustiu ca eu nu as mai vrea asa sa fiu ... imi hartuiesc genele inundandu-le in tristete si nu merit ... chiar nu ...chiar nu vreau sa-mi patez sufletul de sange si sa-mi trozneasca genunchii de greutatea deciziilor ce mi le asum din nou... si din nou!

               Scurtez cascada de cuvinte filozofice si spun ca atat ...pana aici ... si nimic mai mult... punct de moment ... caci azi e soare si simt cum bunul meu prieten si coleg de apartament patruped cere plimbarea prin parc... si e motiv de bucurie  si uit de ieri ...caci a inceput azi...

JOC... FRUMUSETE...SUFLET...VIATA...

                  Un titlu naiv ales alandala dar cu o semnificatie sentimentalista majora ... 4 cuvinte total opuse ca sens dar care sunt atat de pilduitoare pentru unii incat isi schimba total menirea pe lumea asta doar combinandu-le.Incerc sa-mi amintesc in 28 de primaveri traite moment cu moment de cate ori am auzit in jurul meu expresia "Viata ca o loterie" ... oricum stiu sigur ca majoritatea care au trecut prin viata si-au dat seama daca au tras lozul castigator sau nu, de aceea as vrea sa ma refer mai mult la persoanele ce traiesc viata la limita si jocul cu focul este un lucru obisnuit. JOCUL cu focul pare foarte periculos.De aceea imi vine in minte doar intrebarea: Oare se ard?... sau nu ? Calculand pas cu pas imi dau seama ca ei merg la sigur... deoarece fiecare joc cu focul e creatia lor si mereu merg pe premiza ca regulile le creaza tot ei doar pentru a avea avantaj... deci logic nu prea au cum sa piarda...dar soarta e cruda si au cum sa intalneasca un maniac mult mai bun de viata jucatoare si sa te faca sa pierzi in propriul tau joc! Din acel moment viata ta atarna de un mic firicel ... din acel moment adversarul hotaraste cat timp poti face parte din joc...sau cand eliberarea ar insemna o cadere libera in gol fara sansa de intoarcere. Mai poate exista alianta ... cand spiritul tau de convingere ar ajunge la un nivel ridicat si plecati la drum in viata in aceeasi directie, dar sansele sa se intample asta sunt foarte mici... deoarece menirea jocului in sine este sa existe un castigator si un invins. 

           Am o rugaciune pe care o rostesc zi de zi pentru cei care pierd... nu-mi pot imagina durerea ce atarna in sufletul lor... cand din momentul.eliminarii din joc se transforma toti in niste umbre umblatoare pe strazile unde sunt inconjurate de cei dragi si nimeni nu poate sa te ajute deoarece esti singur si trebuie sa faci lucrurile in asa fel incat sa nu ranesti pe nimeni. In acel moment ai vrea doar sa fii liber ... 
                  Dar de ce FRUMUSETE?Offf imi imaginez ca toata lumea lauda aceasta latura umana ...aspectul de zeu sau zeita .... dar nimeni nu-si imagineaza ce povara trebuie sa cari in spate daca ai parte de acest "ATU"... Toti cred ca usile ti se deschid si ca ai parte de tot ce-i mai bun in lumea asta... dar nimeni nu-si imagineaza ca dupa acele usi se ascund cele mai mari provocari pe care persoana in cauza trebuie sa le treaca si sa arate ca este mult prea puternica si stabil in orice moment si ca poate tine piept plasei necunoscutului si niciodata nimeni nu-si imagineaza ca aceasta este mereu cu un pas in fata si asupra ei se rasfrang toate si de multe ori cele mai negative aspecte au repercursiuni asupra celorlalte, dar frumusetea le ascunde si mereu lasi senzatia ca domini situatia. Imi dau seama ca atunci cand ai creat acest joc trebuie sa te gandesti ca o sa ai parte de multi participanti si totul face parte din zona necunoscutului, deci singurul lucru ce ti-l poti imagina este ca o sa fi cel ce invinge.
                  Toate aceste intamplari si trairi iti roade usor cate usor SUFLETUL, si timpul se scurge si gaurile raman iar tu cauti non stop modalitati sa le astupi si simti cum totul in jurul tau se invarte nenincetat iar pamantul iti fuge de sub picioare  si singura scapare o gasesti in acea rutina zilnica ... iar si iar... dar nici asta nu-ti da scapare.Din  acel moment nu-ti mai poti gasii locul ... nu mai ai nici o stare ... degeaba frumusete cand nu te simti bine in pielea ta. Cauti continuu cum sa revii la viata ta ...cum sa dai timpul inapoi sa vezi unde ai gresit... cum sa depasesti totul ... cum ???? Hahaha si asa usor am ajuns si la ultimul cuvant din titlu .... pentru ca toate aceste lucruri despre care am vorbit eu ( un rac inconstient ...retras si nesabuit a avut curajul sa-si petraca timpul in fata calculatorului varsandu-si gandurile si trairile cu tastatura in brate in speranta ca cineva o sa-l inteleaga) fac parte din VIATA si acesta este momentul in care lumina se aprinde si se vad oamenii puternici ce au reusit sa treaca peste toate obstacolele fara a cauta mila si ajutor in jurul lor.
                  Intreaba-te inainte sa incepi un astfel de joc daca esti o persoana atat de puternica ca nimeni si nimic sa nu te darame sau doar iti place sensazia cand esti condus de val? Eu unul nu mi-am imaginat vreodata ca viata este atat de nemiloasa si dura si ca oricat ai incerca sa eschivezi in fata ei ....mereu te intoarce de unde ai plecat. Nu ai voie sa faci nimic de capul tau ... si trebuie sa te ghidezi dupa acele reguli fixe pentru a reusii sa ajungi la liman .... dar ma intreb monotonia nu te plafoneaza si mai rau???

                  Traiesti zilnic cu intrebari la care cauti raspunsuri si mereu ai in cap gandul ca o sa gasesti solutia ce-ti va elibera sufletul si traiesti cu speranta ca o sa intelegi rezultatul nesadisfacator al greselii pentru a nu o pornii si data viitoare...dar oare cine imi poate spune sigur viitorul ...cine poate ghicii....????Adu-ti aminte de zilele insorite atunci cand furtuna pare nesfarsita... invatra sa zambesti in orice situatie... unii oameni rad mereu ... unii oameni nu stiu sa strige dupa ajutor...pe unii oameni ii ador ... pe altii ii iubesc... pe nimeni nu urasc ... am invatat sa traiesc!Nu uita... ceea ce simti ca iti lipseste in prezent, poate deveni viitoarea ta putere...fii puternic...

UN NOU AN...UN NOU INCEPUT

                Stralucirea unui fir de iarba dispare odata cu adierea unui vant rece de iarna,dar cum am spus si in postarile anterioare ... sunt un rac optimist-convins iar orice sfarsit se contopeste cu un nou inceput si simt cum realitatea se uneste uimitor cu moartea identic cum marea se atinge de cer facand sa dispara pamantul intr-un imens abis existential in imaginatia noastra!Imaginatia bogata dezvoltata in mintea mea imi arata urma de speranta ancorata inca in noapte tarziu , intr-un vis aflat in ceata , dar totul dispare in fiecare dimineata cand imi dau seama ca suntem doar victime ale unui naufragiu sentimental construit pe vaporul visurilor si al idealurilor noastre de cele mai multe ori imposibile.
                A inceput intr-o seara , imi aduc aminte perfect ... tarziu ... in miez de noapte , pe banca din fata blocului meu.Tanjeam dupa iubire si imi doream implinirea visului.Au urmat zile de zambete la fiecare lasare se noapte.Am vazut cum totul se destrama in preajma mea , ignorand mintea si urmandu-mi inima.Nimic nu ma mai atragea , gandul imi dadea navala cerandu-mi eliberare, dar eu ca un copil insetat de dorinta l-am incatusat in cea mai adanca temnita unde nici sa respire nu prea putea.Avem umar pe care sa ma sprijin si altceva nu ma interesa.Am uitat de cuvantul "rabdare" ... inima-mi urla cu un total altfel de vocabular. Vedeam cum uraganul se apropie si ca nu poate ramane soarele prea mult prin preajma mea... dar ignoram totul... in termen medical : eram ORB!Sorbeam clipa , visam mult prea departe ... atat de departe ca nimeni nu a ajuns vreodata acolo, dar speram necontenit ca doar era taramul visului meu.

                Dar cum orice poveste atarna de un fir de ata ... al meu s-a rupt...povestea era tacere... iar tacerea era anonima mie. Am declarat feed-back-ul necesar rabdarii mele ... am asteptat linistit, am zis ca fac doar ce faceam odata ... si in sunet de orga am sa-mi imprim ganduri, am aflat bucuria timpului dar si nostalgia lui.Toti avem dreptul de a alege .. chiar daca finalul nu este mereu cel dorit , trebuie sa invatam ca sunt factori externi ce pot schimba toata viata ta intr-o secunda fara o lacrima scursa in cufarul regretelor.Am invatat sa-i invat pe altii ce inseamna dragostea ... asa o pot purta cu mine zi de zi.Am invatat sa privesc pe langa potop la amintirile pline de soare atunci cand  furtuna pare a nu se sfarsii vreodata.Invata ca nu poti avea orice sau totul ... trebuie sa stii sa te multumesti cu ce ai in acel moment, orice calic isi sapa singur groapa cu sapa lacomiei.Am invatat sa privesc in jurul meu doar la ce consider ca e bun si sa spun ca am o viata ce merita traita din plin.Am invatat sa ma invat sa fiu iubit.
                Azi poti sa fi orbit de acel miraj numit fericire... dar maine totul se poate transforma in cenusa.Ai tot dreptul sa te scalzi in lacrimile ce-ti sunt destinate in perioada de uitare... e greu sa renunti la amintirile cu ea... dar trebuie ... caci altfel nu mai esti om ... iar intr-o zi vei realiza ca te-ai tranformat doar intr-o lacrima ce se scurge neincetat pana cand usor usor vei disparea.
                Stii cand ai iubit cu adevarat ?Ai simtit vreodata ca te loveste trenul ?Nu este ca atingerea fulgilor de nea intr-o iarna nemiloasa, este ca si cand sufletul se satura de atata statornicie intr-un singur loc si vrea sa te paraseasca...! Iti dau un sfat... da-i voie sufletului printre muzica inimii si iubeste in secret... un secret ce a fost secret de la inceput pentru toti... acel secret ingropat in tine ce se hraneste din mine...