UN NOU AN...UN NOU INCEPUT

                Stralucirea unui fir de iarba dispare odata cu adierea unui vant rece de iarna,dar cum am spus si in postarile anterioare ... sunt un rac optimist-convins iar orice sfarsit se contopeste cu un nou inceput si simt cum realitatea se uneste uimitor cu moartea identic cum marea se atinge de cer facand sa dispara pamantul intr-un imens abis existential in imaginatia noastra!Imaginatia bogata dezvoltata in mintea mea imi arata urma de speranta ancorata inca in noapte tarziu , intr-un vis aflat in ceata , dar totul dispare in fiecare dimineata cand imi dau seama ca suntem doar victime ale unui naufragiu sentimental construit pe vaporul visurilor si al idealurilor noastre de cele mai multe ori imposibile.
                A inceput intr-o seara , imi aduc aminte perfect ... tarziu ... in miez de noapte , pe banca din fata blocului meu.Tanjeam dupa iubire si imi doream implinirea visului.Au urmat zile de zambete la fiecare lasare se noapte.Am vazut cum totul se destrama in preajma mea , ignorand mintea si urmandu-mi inima.Nimic nu ma mai atragea , gandul imi dadea navala cerandu-mi eliberare, dar eu ca un copil insetat de dorinta l-am incatusat in cea mai adanca temnita unde nici sa respire nu prea putea.Avem umar pe care sa ma sprijin si altceva nu ma interesa.Am uitat de cuvantul "rabdare" ... inima-mi urla cu un total altfel de vocabular. Vedeam cum uraganul se apropie si ca nu poate ramane soarele prea mult prin preajma mea... dar ignoram totul... in termen medical : eram ORB!Sorbeam clipa , visam mult prea departe ... atat de departe ca nimeni nu a ajuns vreodata acolo, dar speram necontenit ca doar era taramul visului meu.

                Dar cum orice poveste atarna de un fir de ata ... al meu s-a rupt...povestea era tacere... iar tacerea era anonima mie. Am declarat feed-back-ul necesar rabdarii mele ... am asteptat linistit, am zis ca fac doar ce faceam odata ... si in sunet de orga am sa-mi imprim ganduri, am aflat bucuria timpului dar si nostalgia lui.Toti avem dreptul de a alege .. chiar daca finalul nu este mereu cel dorit , trebuie sa invatam ca sunt factori externi ce pot schimba toata viata ta intr-o secunda fara o lacrima scursa in cufarul regretelor.Am invatat sa-i invat pe altii ce inseamna dragostea ... asa o pot purta cu mine zi de zi.Am invatat sa privesc pe langa potop la amintirile pline de soare atunci cand  furtuna pare a nu se sfarsii vreodata.Invata ca nu poti avea orice sau totul ... trebuie sa stii sa te multumesti cu ce ai in acel moment, orice calic isi sapa singur groapa cu sapa lacomiei.Am invatat sa privesc in jurul meu doar la ce consider ca e bun si sa spun ca am o viata ce merita traita din plin.Am invatat sa ma invat sa fiu iubit.
                Azi poti sa fi orbit de acel miraj numit fericire... dar maine totul se poate transforma in cenusa.Ai tot dreptul sa te scalzi in lacrimile ce-ti sunt destinate in perioada de uitare... e greu sa renunti la amintirile cu ea... dar trebuie ... caci altfel nu mai esti om ... iar intr-o zi vei realiza ca te-ai tranformat doar intr-o lacrima ce se scurge neincetat pana cand usor usor vei disparea.
                Stii cand ai iubit cu adevarat ?Ai simtit vreodata ca te loveste trenul ?Nu este ca atingerea fulgilor de nea intr-o iarna nemiloasa, este ca si cand sufletul se satura de atata statornicie intr-un singur loc si vrea sa te paraseasca...! Iti dau un sfat... da-i voie sufletului printre muzica inimii si iubeste in secret... un secret ce a fost secret de la inceput pentru toti... acel secret ingropat in tine ce se hraneste din mine...