Astăzi incep sa recitesc ce am scris in urma cu un an... doi... trei... Sau chiar în urmă cu peste 4 ani atunci când am creat blogul asta nenorocit.
Doamne si ce străin îmi sunt in prezent! Cine oare eram eu ,,, cel de atunci? Cine sunt si ce dracu am ajuns eu acum?Un total diferit om. Acelaşi şi totuşi cu totul altul. Alte interese... alte preocupări... cu totul alt timp! Parcă altă viaţă...alte trăiri, alţi oameni în viaţa mea sau poate aceeaşi. Unii dintre ei s-au schimbat, la fel ca şi mine, alţii au rămas la fel. De unii m-am despărţit pentru totdeauna, pe alţii îi port încă în suflet deşi nu le-am mai vorbit de o vreme...
Trece timpul peste mine, peste noi. Trec anii, iar la sfârşitul fiecăruia dintre ei mai pierdem o parte din noi înşine şi mai câştigăm ceva totodată. Ne maturizăm, luptăm împotriva noastră să rămânem copii, adolescenţi, tineri, pentru că nu mai vrem să fim mari. Şi vine o zi în care ne întrebăm miraţi cine suntem.
O zi ca această, când eu arunc o privire printre rândurile vieţii mele şi-mi dau seama că toate lacrimile, toate nemulţumirile, toate frustrările şi neîmplinirile au avut sensul lor.
Într-adevăr, astăzi totul este plin de sens, de culoare, de iubire, de împlinire. Tot ceea ce în trecut părea important şi vital, acum îmi pare mărunt şi trecător. Pentru că azi sunt alt om, un om care se bucură pentru alte lucruri şi care are alte visuri de împlinit.
