Tragic , Comic, Ireal , Infantil ,Penibil , totul se asociaza vietii umane ... caracterizam infinitul ca fiind trecator,inchidem ochii incet si gandul ne zboara in directii pustii , departe de realitate si de fapte.
Razbatem peste ziua de azi cu un zambet pe buze ironic si ne asociem ziua de maine cu lacrimi de tristete si regret in amintirea unor zile trecute.A mai trecut o zi ... una grea de suportat , una ce o prevesteste pe urmatoarea... Inchid amintirile in cutia Pandorei si o ascund in adncul sufletului departe de momentul prezent.Urlu fara sa ma auda cineva inchis intre patru pereti ce-mi simt durerea printre crapaturile create de timp...
Offf imi zic incet ... varsta e nemiloasa cu mine , am cautat atata timp maturizarea si acum caut neincetat drumul spre inceputuri, vreau sa am o cale de intoarcere! ... Atatea griji , atatea probleme , atata suferinta... Pentru ce? De ce mie? De ce toate dintr-o data ? Am 27 ... oare cat mai pot duce in spate? Sunt foarte dezamagit, dar dezamagirea apare ca sentiment de lasitate ... atunci cand te ascunzi exact de ceea ce-ti este teama crezand ca o sa dispara... eu nu ma ascund , deci nu sunt las.Dezamagit ma simt cand am impresia ca nu mai am nici un rost in umila asta viata si nimeni nu poate sa-mi ofere unul.Dezamagit sunt cand vreau atat de mult sa lupt pentru gandirea mea, sa am curajul sa trec peste orice,, sa am evident un scop pentru care sa port o lupta si realizez ca ...nu am.Ma simt dezamagit cand urlu singur fara ca nimeni sa nu ma auda, cand nu mai am nici un motiv sa strang din dinti si sa ma ridic atunci cand cad.
Offf... iar dau nas in nas cu depresia si nu vreau sa va mint , ma simt putin cate putin doborat.Imi doresc si reusesc sa astern cuvinte pretioase pe un blog creat din Ura, Nebunie ,Dezamagire si Tristete.Gandirea mea imi smulge zeci de fire de par din cap si se buseste neincetat,in dorinta de evadare,de peretii capului meu.Nu mai stiu sa-mi ascult ratiunea, acum e timp doar de varsat lacrimi create de amintiri ce-mi seaca inima de sange pana la ultima picatura.Regrete , regrete si iar regrete ... si nimeni nu este aici sa le stearga , sa le incinereze pentru totdeauna.Incetez acum sa scriu , ma simt tarat prin noroi , iar voi , voi cititi mimand uimire aceasta pagina murdara ce nu o s-o puteti intelege vreodata.
Atata agonie de sentimente curg din mine intr-o postare ce ar putea sa continue la nesfarsit.Dar nu , pun punct aici , imi sterg in graba lacrimile de durere , indepartez tastatura , pun mousul langa ea , ma intind usor , inchid ochii si ma pun sa visez la fericirea mea... la ziua in care totul a luat un nou sens... ziua in care am invatat ca pentru a respira ... trebuie sa stii sigur ca ai pentru ce sa traiesti ca...OMUL!Noapte buna!
Sa nu te gandesti la o girafa roz catarata in copac.Reusesti?Daca nu poti,trebuie sa citesti ce am sa scriu aici.Gandul fuge de cele mai multe ori in locuri neplacute.Suntem atat de slabi ca ingenunchem adeseori in fata unor rationamente ce ne darama psihic si ne ruineaza parti ale vietii.Imi vine in cap doar prea-cunoscuta poveste cu drobul de sare care ar putea fi cel mai bine puctat sentiment de tragism din amarata noastra viata.
Suntem indemnati sa ne pierdem mereu in nimicuri, in ganduri ce ne afiseaza un anume viitor,ne scaldam in trecut si cu siguranta nu avem cum sa-l lasam sa moara.Mereu ne vin in ochi doar acele momente care ne-au durut ... in care inima ne-a fost sfasiata de cel mai cumplit animal , sau ne balacim voiosi intr-o memorie fericite, dar moarta de fiecare data cand avem parte de un prezent nu tocmai culcus cald.Ce cred eu ca este foarte ciudat ... uitam mereu sa ne oprim exact la granita dintre trecut si viitor,uitam sa respiram aerul curat si sa traim din plin momentul.Am o groaza de prieteni ce spun ca au motto in viata : "Carpe Diem" ... dar curios este ca tocmai aceia uita ce inseamna clipa prezenta si o construiesc cu amanuntul din trecut sau viitor.
Sensul vietii noastre ne asteapta mereu intr-o gara singuratica bine ascunsa ... iar noi urcam mereu in trenul gresit ce ne duce intr-o alta directie departe de el.Uitam mereu sa traim ... pentru simplu fapt ca nu intelegem semnificatia cuvantului "a trai".Hai sa dam un exemplu : Gandeeste-te ca esti exact in punctul de a decide un lucru foarte important ce-ti poate schimba viitorul.Dintr-o data eziti, te scufunzi adanc in amanunte si gandul fuge la ce este mai rau pe lumea asta.
Am scris intr-o postare anterioara despre: "Thoughs Become Reality " (gandurile devin realitate) ... deci clar acel drob de sare nu o sa pice decat daca tu o sa-l impingi cu gandurile tale.Faci ce faci si readuci la viata trecutul ... iar acesta este nemilos si razbunator ... nu o sa-ti dea pace cat traiesti, te mustreaza pentru ca uiti ca ai de trait ACUM ... AICI!Sunt curios daca tu nu poti si nu stii sa traiesti ... atunci cine o sa reuseasca asta pentru tine?Incearca 5 minute pe zi sa te eliberezi de orice ,,, sa te gandesti la absolut NIMIC.Oare reusesti?Intinde-te in pat , inchide ochii incet si evadeaza intr-o lume a nimicului.Trebuie sa fi stapan pe tine si sa iei o decizie clara: DE AZI NU MAI GANDESC.Gandurile iti apartin in totalitate , oare de ce sa le lasi sa-ti faca rau , de ce nu ai mila de tine?de ce sa-ti faci singur rau cand poti sa pastrezi doar ceea ce-ti este benefic viitorului, traind clipa cu toata frumusetea ei.Sa traiesti fiecare moment din viata este extrem de greu ... dar numai in felul asta poti sa spui cu mana pe inima ca ai trait.
De ce sa `nu asculti pasarile cerului cum ciripesc a fericire... in loc sa le incui intr-o colivie ascunsa in pivnita gandurilor tale?De ce nu lasi soarele sa-ti lumineze casa ... in loc sa-ti zidesti ferestrele cu amintiri dezamagitoare?De ce sa nu imbratisezi suav si sa te lasi purtat de val intr-un sarut unic cu clipa... in loc sa ingenunchezi ca un las in fata durerii din trecut? Nu am zis sa ne eliberam de ratiune ... clar , ea trebuie pastrata si folosita in dorinte si aspiratii.Daca vreodata clachezi si dai nas in nas cu amintiri din trecut ... analizeaza!Ai dreptul sa-ti dai seama unde a fost greseala si sa nu o repeti.Te asigur ca odata ce ai gasit cauza cumpenei din trecut si o lasi sa se odihneasca in pace ,gandul ce nu-ti dadea pace,o sa dispara atat timp cat tu nu-l readuci prin perseverenta ta in greseala.
Oare traiesti in trecut cand imi citesti postarea acum ?Ai readus la viata vreun gand dureros din trecut in timpul lecturii tale?Daca am putut sa-ti fur cateva clipe intregi,atunci sa fi bucuros ca ai avut de castigat.La inceput oare gandul te-a dus la girafa roz catarata in copac?Sunt sigur ca da ... nu ai cum sa-ti stapanesti gandul , desi poate asta vroiai sa faci si nu cred ca este prima data cand incerci.Nu uita ca inclinatia de a intelege "DA" ... in momentul cand ti se spune "NU" este o problema despre care voi vorbii intr-o postare in viitorul apropiat!
Imagineaza-ti niste scari prafuite, de lemn, ce scartie in linistea noptii si o sa vezi in dreapta ta, plasata superb printre tufisuti , o banca singuratica.Aseaza-te pe ea si asculta pana la rasarit cum iti voi spune poveste mea de iubire...
Incep prin ati spune ca sunt cuvinte din adancurile inimii , sentimente crapate de tristete dar impietrite de trecerea vremii , relatari din fapte personale ... nu din gura altora ... lacrimi varsate de un simplu Rac fraier deteriorat de caldura emanata de inima!Un Rac cu ochii albastrii , dar goi si neobosit de cautarile adevaratei iubiri!
De cate ori nu ma gasesc in postura cand trebuie sa ma agresez
verbal si sa accentuez sentimentul de neincredere in mine ?Avem
impresia ca ne nastem cu increderea in noi insinem ca ea ne apartine in
totalitate de fapt si de drept si ca o sa stea alaturi de noi cate zile mai
avem de trait.Increderea in sine zic eu ca ne defineste in totalitate
si ca reprezinta unul dintre cele mai pure si frumoase lucruri pe care
le detinem din momentul cand respiram pentru prima data.Dar ... pot
spune cu mana pe inima ca din cauza unei singure persoane putem pierde
atat increderea in noi cat si in cei din jur.Din cauza unei pierderi sau
despartiri,ajungi sa nu mai fi om si sa nu te mai regasesti.
Incredrea asta in sine reprezinta cea mai puternica arma mondiala ,ea
sustine principiul lumii moderne.Nu exista nici o provocare pe care sa
nu o termini cu brio cand ai incredere in tine.Ai incredere in
tine?Atunci iti garantez ca poti conduce intreaga lume si toti prietenii
iti stau la picioare asteptand un ordin.Fetele te privesc pe ascuns
cand mergi pe strada , iubita te iubeste mai mult decat iti poti
imagina,colegii de munca iti sunt prieteni si te respecta , pana si
sefii nu-ti mai sunt sefi ... te sustin mereu si ciognesc un pahar de
vin in cinstea zilei in care mama ta ti-a dat viata.Plimbarea prin parc
devine un miracol ... soarele iti zambeste,pana si copacii posomorati de
venirea lunii noiembrie iti fac cu ochiul minunati de ce vad!Viata
devine "raiul pe pamant".
Am hiperbolizat putin...(putin mai
mult) , dar sentimentul este adevarat , mai ales ca traim intr-o lume in
care daca visezi poti fi cel mai fericit , imaginatia poate fi atat de
bogata incat poti cumpara un intreg univers.DAR acum revenind la
increderea in sine... daca tot aduce fericirea si lipsa de griji si
probleme... de ce nu ii acordam intreaga importanta ce-i revine?Suntem
atat de increzatori in noi cateodata incat uitam ca increderea sta
agatata in cel mai subtire fir de par!Uitam ca increderea asta in noi
insine se creaza in timp , nu peste noapte.Chiar daca gasesti increderea
in tine si in cei din jur foarte usor, acest sentiment poate fi calcat
in picioare in orice secunda si marea problema este ca ... pentru al
aduce inapoi o sa fie de 1000 de ori mai greu si de cele mai multe ori
chiar imposibil.Daca pierzi pe cineva drag, intr-o clipa parca te
lovesti cu capul de copac si zaci lat langa radacinile lui fara sa ai
puterea sa te ridici si sa mergi mai departe!Atunci vei cauta increderea
in sine.Ai sa o cauti printre lucrurile vechi pierdute din viata ta!Ce
poti sa faci?Unde si de la cine sa ceri ajutor pentru a recapata
increderea in tine?Problema este ca nu poti cere ajutorul nici de la cei
din jur... pentru ca odata pierduta increderea in tine , nu mai ai
incredere in ajutorul nimanui.
Daca nu mai ai totul acum ...
multumeste-te cu acea mica particica ramasa,bucura-te de ea si asa
incepi sa ai incredere iar in tine.Incearca sa te feresti sa traiesti
fiecare clipa(Carpe Diem), invata sa-ti asumi curajul ei.Nu-ti mai face
rau singur!Nu mai te gandii non stop la toate clipele neplacute si de
durere,aminteste-ti de cele frumoase si uita-te in fata spre cele care
vor venii.Fi multumit cu ce ai in prezent... nu uita ca multumirea de
sine aduce imediat dupa el increderea in sine!Mereu trebuie sa fi
fericit ca respiri , sunt oameni care mai au doar cateva zile de trait
si se uita la aceste zile ca si cum ar fi privilegiu!Se bucura doar
pentru simplu sentiment ca traiesc!In viata inveti... nu pierzi timpul ... asculti persoane de la care poti acumula informatii ce-ti pot aduce o viata linistita!De exemplu eu ... Nu prea eram priceput la ceea ce inseamna "increderea in sine" pana in momentul cand my bro(Cosmin) mi-a deschis ochii printr-un film apoteotic din punctul meu de vedere:"The secret" , pe care mi-as dorii sa-l vizionati ... poate schimba vieti , caractere si decizii importante in viata oricui!L-am vazut iar si iar ascultand fiecare detaliu in parte ... este impresionant sa-ti dai seama ca ... revazand filmul gasesti noi lucruri de fiecare data pe care trebuie sa le schimbi in viata ta la fiecare pas!Plecand de la premiza ca unele lucruri se uita ... nu departe a fost mirarea mea cand Cosmin si-a tatuat pe coloana cuvintele ce nu trebuie scoase din minte: "Thoughs Become Things" (Gandurile Devin Lucruri)!
Pentru a
recapata increderea tine , ai nevoie sa crezi in primul rand in ea, sa
fi sigur ca o vei recapata,iar treapta cea mai esentiala in a o recapata
este sa simti ca deja o ai!trebuie sa gandesti pozitiv mereu, trebuie
sa fi mandru de tine , iar impresia ta despre tine trebuie sa fie
pozitiva intotdeauna!Gandeste-te ca in fata ta in acest moment de
cumpana se afla viitorul , nu trecutul.
Am sa inchei cu un citat celebru despre increderea in sine ce sper ca te va ajuta sa intelegi tot ce am scris: "Iesi in lume,si munceste ca si cum banii nu ar exista,canta ca si cum
nimeni nu te-ar asculta,iubeste ca si cum niciodata nu ai fi fost
ranit,danseaza ca si cum nimeni nu ar privi"...
Offf... iar dau nas in nas cu depresia si nu vreau sa va mint , ma simt putin cate putin doborat.Imi doresc si reusesc sa astern cuvinte pretioase pe un blog creat din Ura, Nebunie ,Dezamagire si Tristete.Gandirea mea imi smulge zeci de fire de par din cap si se buseste neincetat,in dorinta de evadare,de peretii capului meu.Nu mai stiu sa-mi ascult ratiunea, acum e timp doar de varsat lacrimi create de amintiri ce-mi seaca inima de sange pana la ultima picatura.Regrete , regrete si iar regrete ... si nimeni nu este aici sa le stearga , sa le incinereze pentru totdeauna.Incetez acum sa scriu , ma simt tarat prin noroi , iar voi , voi cititi mimand uimire aceasta pagina murdara ce nu o s-o puteti intelege vreodata.
Atata agonie de sentimente curg din mine intr-o postare ce ar putea sa continue la nesfarsit.Dar nu , pun punct aici , imi sterg in graba lacrimile de durere , indepartez tastatura , pun mousul langa ea , ma intind usor , inchid ochii si ma pun sa visez la fericirea mea... la ziua in care totul a luat un nou sens... ziua in care am invatat ca pentru a respira ... trebuie sa stii sigur ca ai pentru ce sa traiesti ca...OMUL!Noapte buna!
