INCA O ZI...CA CEA DE MAINE...

           Tragic , Comic, Ireal , Infantil ,Penibil , totul se asociaza vietii umane ... caracterizam infinitul ca fiind trecator,inchidem ochii incet si gandul ne zboara in directii pustii , departe de realitate si de fapte.
           Razbatem peste ziua de azi cu un zambet pe buze ironic si ne asociem ziua de maine cu lacrimi de tristete si regret in amintirea unor zile trecute.A mai trecut o zi ... una grea de suportat , una ce o prevesteste pe urmatoarea... Inchid amintirile in cutia Pandorei si o ascund in adncul sufletului departe de momentul prezent.Urlu fara sa ma auda cineva inchis intre patru pereti ce-mi simt durerea printre crapaturile create de timp... 

           Offf imi zic incet ... varsta e nemiloasa cu mine , am cautat atata timp maturizarea si acum caut neincetat drumul spre inceputuri, vreau sa am o cale de intoarcere! ... Atatea griji , atatea probleme , atata suferinta... Pentru ce? De ce mie? De ce toate dintr-o data ? Am 27 ... oare cat mai pot duce in spate? Sunt foarte dezamagit, dar dezamagirea apare ca sentiment de lasitate ... atunci cand te ascunzi exact de ceea ce-ti este teama crezand ca o sa dispara... eu nu ma ascund , deci nu sunt las.Dezamagit ma simt cand am impresia ca nu mai am nici un rost in umila asta viata si nimeni nu poate sa-mi ofere unul.Dezamagit sunt cand vreau atat de mult sa lupt pentru gandirea mea, sa am curajul sa trec peste orice,, sa am evident un scop pentru care sa port o lupta si realizez ca ...nu am.Ma simt dezamagit cand urlu singur fara ca nimeni sa nu ma auda, cand nu mai am nici un motiv sa strang din dinti si sa ma ridic atunci cand cad.


           Offf... iar dau nas in nas cu depresia si nu vreau sa va mint , ma simt putin cate putin doborat.Imi doresc si reusesc sa astern cuvinte pretioase pe un blog creat din Ura, Nebunie ,Dezamagire si Tristete.Gandirea mea imi smulge zeci de fire de par din cap si se buseste neincetat,in dorinta de evadare,de peretii capului meu.Nu mai stiu sa-mi ascult ratiunea, acum e timp doar de varsat lacrimi create de amintiri ce-mi seaca inima de sange pana la ultima picatura.Regrete , regrete si iar regrete ... si nimeni nu este aici sa le stearga , sa le incinereze pentru totdeauna.Incetez acum sa scriu , ma simt tarat prin noroi , iar voi  , voi cititi mimand uimire aceasta pagina murdara ce nu o s-o puteti intelege vreodata.
           Atata agonie de sentimente curg din mine intr-o postare ce ar putea sa continue la nesfarsit.Dar nu , pun punct aici , imi sterg in graba lacrimile de durere , indepartez tastatura , pun mousul langa ea , ma intind usor , inchid ochii si ma pun sa visez la fericirea mea... la ziua in care totul a luat un nou sens... ziua in care am invatat ca pentru a respira ... trebuie sa stii sigur ca ai pentru ce sa traiesti ca...OMUL!Noapte buna!