PRIN VIATA...

Astăzi incep sa recitesc ce am scris in urma cu un an... doi... trei... Sau chiar în urmă cu peste 4 ani atunci când am creat blogul asta nenorocit.

Doamne si ce străin îmi sunt in prezent! Cine oare eram eu ,,, cel de atunci? Cine sunt si ce dracu am ajuns eu acum?Un total diferit om. Acelaşi şi totuşi cu totul altul. Alte interese... alte preocupări... cu totul alt timp! Parcă altă viaţă...alte trăiri, alţi oameni în viaţa mea sau poate aceeaşi. Unii dintre ei s-au schimbat, la fel ca şi mine, alţii au rămas la fel. De unii m-am despărţit pentru totdeauna, pe alţii îi port încă în suflet deşi nu le-am mai vorbit de o vreme...

Trece timpul peste mine, peste noi. Trec anii, iar la sfârşitul fiecăruia dintre ei mai pierdem o parte din noi înşine şi mai câştigăm ceva totodată. Ne maturizăm, luptăm împotriva noastră să rămânem copii, adolescenţi, tineri, pentru că nu mai vrem să fim mari. Şi vine o zi în care ne întrebăm miraţi cine suntem.

O zi ca această, când eu arunc o privire printre rândurile vieţii mele şi-mi dau seama că toate lacrimile, toate nemulţumirile, toate frustrările şi neîmplinirile au avut sensul lor.

Într-adevăr, astăzi totul este plin de sens, de culoare, de iubire, de împlinire. Tot ceea ce în trecut părea important şi vital, acum îmi pare mărunt şi trecător. Pentru că azi sunt alt om, un om care se bucură pentru alte lucruri şi care are alte visuri de împlinit.

FEMEIE CU TULBURARE BIPOLARA...

              De la elogii psihologice la studiul caracterizarii intre aspect si bunatate viata are un alt inteles...Realitatea imbecialitatii umane cu grad perseverent de hotie sentimenta de proasta calitate.Trecerea de la animal la om are o totala deriva morala si mereu o sa intalnim si o sa analizam instictul primar.
              Cu cat petreci mai mult timp cu femeia a carei singura calitate e frumusetea cu atat risti sa te prostesti la randul tau.Compania unei femei in capul careia un neuron stingher tot incearca sa mai observe daca mai coabiteaza altul ca el in acel vid,face dintr-ul barbat de casa ... doar o carpa de stes praful de pe masa!
              O femeie inteligenta ii schimba viata unui barbat in bine il face sa-si descopere calitatiile si sa urce pe treapta evolutiei , dar mereu ... ca in orice poveste idioata apare "zana din padure" si totul se opreste ... iar de aici in sus inseamna de fapt de aici in JOS!Pentru noi e o regula de orientare, a face diferenta intre bine si rau ! "BUN" merge o singura data ... lacomii vor de doua-trei ori, slabiciunea cere dependenta , prostii o vor mereu!Pe principiul „ia ce-i mai bun din oameni”, femeile destepte trebuiesc iubite, respectate, „culcate” si insamantate, iar femeile proaste trebuiesc „culcate" … si atat!

              Incerc sa ma abtin de la alte comentatii deoarece restul lantului trofic este cunoscut de majoritatea care citesc aceste randuri din blogul unui rac inzestrat cu ura pentru prostie dar si cu pasiune in ceea ce face diferenta !Oricum e foarte "placut" sa vezi cat teatru se joaca in lume in general doar doar pentru a pacali "persoana pereche".Mizerabil si penibil in acelasi timp ... "chatista feisbucita" provoaca ! Se anunta ploaie ... si odata cu ea atata noroi in care te las in voie sa te scalzi neincetat...Nu ignorati spinii si nu ii priviti cu atata dispret! Fac parte din trandafiri si oricand va pot intepa... Hai cu palaria ... sa nu cumva sa fuga prostia...

DRUM SPRE ULTIMUL PAS...

              Ma sufoc .... ma urmaresc multi si nu scap de ei ... sunt parca privit si incerc sa ma feresc de sulitele ochilor ce nu inceteaza sa straluceasca din intuneric.Am acest sentiment de ceva timp si parca simt cuburi de gheata ce aluneca usor pe corpul meu provocand fiori de nedescris.Ma simt ca o samanta aruncata si uitata in mijlocul desertului , scuturata de vant , uscata in lipsa de apa si invelita usor usor de un nisip arzator.Ma tem ca or sa ma prinda...totul incepe sa doara ... mor de teama ca-mi pierd libertatea.Offf... Libertatea si speranta ... ce cuvinte marete , dar parca la mine au murit ...                 De fiecare data orice gand ma apasa imi aduce raspunsuri ... dar orice raspuns imi aduce noi intrebari ! De ce eu ?De ce nu TU ... ? Dar nu fug... nu vreau sa fiu un rac paranoic si in acelasi timp unul las ! Urlu ... strig dupa ajutor .... am ajuns parca umbra propriei mele umbre cautand salvarea... cautand acea persoana care poate sa-mi puna capat suferintei! Unde este???

              Am inceput sa ma lupt neincetat cu bezna ce ma incolteste neincetat ... dar stiu ca nu pot sa o inving singur! Da... singur ma simt... am ganduri si temeri ce ma lovesc neincetat din toate directiile... si as vrea sa le spun cuiva... dar totul e pustiu in jurul meu ! Toata lumea ma dezamageste... am avut candva prieteni ,.. si m-au dezamagit... nimeni sa ma asculte... SINGUR da ... calaul propriului meu suflet , uns cu nepasare despic tacerea si o las sa sangereze in agonie! Ma regasesc intre chipurile straine ... fetze lipsa , zambete false ! Increderea in mine dispare usor usor cu restul ! 

              Totul se prabuseste ...cad ... Domane ... nu pot face nimic ????Simt ca nu mai pot... incerc sa urlu iar, deschid gura larg , inchid ochii brusc si... nimic ... nu aud absolut nimic. Am inteles ... sunt mut intr-o lume atat de oarba ! Caut ajutor... dar aceasi straini fara fetze trec pe langa mine.Ploua ... stropii ma orbesc , imi este frig. Ma tarasc ... dar nu stiu unde sa ma duc ! Ma opresc brusc ... trag aer in piept si incerc sa-mi adun puterile ! Stiu ca pot ... Incerc sa ma ridic dar cad iar ... dar de data asta e diferit ... nu mai simt durerea ... am putut sa ma ridic... incerc sa pasesc ... nu pot... realizez ca nu mai stiu sa merg!Inchid ochii si ploaia se opreste... incerc sa-mi amintesc ce trebuia sa fac... OHHH DAAA STIU !!!! Incep sa merg spre niste scari ... habar nu am unde ma indrept si sincer nici nu imi pasa ... vreau sa se termine odata ... oare cat mai trebuie sa urc ? Urc... Intr-un final ajung intr-un loc semiluminat ...!In intuneric zaresc ceva ce se misca ... habar nu aveam ce este ... ma apropii ... era unul din strainii fara chip! Incepe sa rada haotic...ma indrept catre el ... fuge si dispare in intuneric... ce se intampla ? Rasul acela imi pompeaza mintea ... nu mai suport ... trebuie sa fac ceva sa termin cu asta ! 

              Ma opresc ... inchid iar ochii scormonind dupa o rezolvare... IMI AMINTEESC... DOAMNE CAT DE PROST SUNT ... cum de am uitat? Zambesc cu lacrimi de sange prafuit de tristete si Imi las trupul sa faca ce vrea... Picioarele se pun in miscare ... nu le mai pot controla... incerc ...dar nu pot ... ma panichez ... dar tot inaintez... Strig : DOMNE , CE-I CU MINE? dar vocea mea rasuna inghetata in pustiu, pasii se inmultesc , ma las moale , ma simt prea slabit... dintr-o data totul in jurul meu sta in loc ... ma opresc brusc si eu.Fac un pas ... dar totul prinde viteza pe langa mine ... toate gandurile ... amintirile , frica , speranta si acel ras haotic se revarsa si se lovesc de peretii capului meu , dar dintr-o data totul dispare ca prin minune din mintea mea! ABIA ATUNCI AM REALIZAT CA AM PASIT IN GOL...