O NOAPTE SCURTA...

         Triumful laudabil stinge lumina. Se face seara ... somnul descrie haosul interior si obrazul se ascunde in perna prafuita de timp.Visul a fost strapuns de glorie si gandul ne duce in vesnicul lui taram al renasterii.Sa fim copii iar?Cine nu si-ar dorii?Eu as urla la infiit acel neinteles glas, m-as ratacii in povestea primei iubiri si m-as tara usor , usor spre vesnica libertate de copil nepasator.Dar realitatea este alta... un cosmar ce si acum imi sangera prin ochi , un cosmar ce nu are cum sa moara ... imi spune ca timpul trece si este nemilos cu noi toti.Maret ca un rege nou incoronat , insetat de putere si nemilos cu ce nu-i face pe plac!As putea zice ca-i un pui de drac , invinge sageti la tot pasul , miseleste , fara sa dea prea multe explicatii ... lasa rani pentru a-ti amintii ca orice miscare ai face , el te priveste... Dar ma opresc din cand in cand din aceasta fuga necontenita , creata din frica si tristete , stau intr-o liniste deplina langa copacul vietii sa-mi ascult inima ce neputincioasa , inca mai are puterea sa ceara Iubire.Macar un gram ... macar o strofa din piesa romantica scrisa de poetii morti , dar ce mai zabovesc printre noi.

         Ma las purtat de val la o ora tarzie , ma mint ca ceru-i senin , cand furtuna abia a inceput si scriu cu un zambet dezolant acest text ce o sa-mi aminteasca intr-o zi ca am dreptul sa aleg in viata mea soarele in loc de ploaie.Optimismul imi sfasie pielea in speranta ca o sa inteleg ca nu-l pot tine cu forta.Orgoliul e un bun gardian si ma pazeste la tot pasul.Iubirea ... offf ... iubirea a decedat ... odata cu ea pasiunea , romantismul  si lacrimile de fericire.Aprind o lumanare ... Se face lumina ... Ochii se intre-deschid , e dimineata si abia m-am trezit. Ce vis urat...