TRISTETZEA IN DIMENSIUNI REALE

          Sunt asa trist ca nu pot vorbi!Nu pot sa scot pe gura sufletul si sa-l asez nice ambalat pe o tava saracacioasa tocmai cui merita.

          Zambesc trist si ofer like-uri pe facebook.Ma ocup cu apsolut nimic din ce ar trebui. Nu pot sa-mi gasesc locul in ultima vreme.Nu ma regasesc deloc.Nu pot sa dau ochii cu realitatea, mai ales ca am reusit s-o evit asa de mult si am ales fumul mintii, inimii si al inchipuirii.Am crezut mereu ca viata nu are limite ... ca putem zbura pana la cer , atinge un nor ... si sa revenim la normal ca si cum nu am realizat nimic...Mereu m-am bazat pe insticte ... mereu am crezut ca oamenii sunt goi in interior si ca lacrimile scurse de durere apartin unei piese de teatru in care oamenii sunt doar niste buni actori...Mereu ma intrebam ce ne face diferiti... toti ne nastem din acelasi Tata, acelasi Atotputernicul ... dupa chipul si asemanarea lui ... dar vad ca  diferenta este ca unii sunt buni , altii rai!Te face sa suferi, te face sa-ti doresti moartea ,dar tot continui sa-i joci in struna sperand ca odata si odata o sa apara soarele pe strada ta... DA ...suntem puternici din nastere,avem caracter si luptam pentru ziua de maine , dar uitam ca timpul trece si ajungem doar cadavre!Si pana la urma cine castiga lupta?cine iese invingator?De ce unii se manifesta de parca au cucerit lumea?De ce traim prin diferente ?De ce nu putem fi egali ? 
         RESPIR,cred ca asta este cel mai semnificativ lucru pentru mine ,singurul lucru ce-mi aduce zambetul pe buze si ma face sa uit de tristetea ce-mi pulseaza sangele prin vene zilnic!Traim intr-un orgoliu zidit de subconstientul ce ne face ziua noapte si noaptea zi!
         Sunt slavul tau de azi pe maine ,porunca'ti e Sfanta pentru mine , plec capul in fata ta , exact cum o face o intreaga omenire , ne-ai cucerit pe toti maria ta...TRISTETEA!Inima a uitat sa bata, si eu am uitat ca exista... sta in vid singura , am uitat ca pentru a fi bine,E NEVOIE DE DOI... 

         Observ cu dezamagire ca nu-mi pot depasi conditia de barbat si ca vreau cu disperare sa cred in cai verzi pe pereti...Tu cauti cu disperare exact ce nu mai poti gasi,tragi in piept vid tot sperand ca mai ai sanse la o gura de aer. Ironic nu?Nici pe departe.Este trist.Si de aia sunt trist.Ca-mi furi mie totul ca sa ai NIMIC...