TRAGICA COMEDIE A REALITATII...

Mda...  un dialog dintre un baiat si prietenul lui intelept ...:

"- M-am despartit de ea.
- De ce?
- E doar.. prea mult pentru mine.
- Ce vrei sa spui? Cu ce-a gresit?
- Pai pentru inceput e obsesia pentru cum arata. Mereu sa arate bine, ii ia o vesnicie sa se imbrace. E nesigura…
... - Deci i-ai frant inima doar pentru ca voia sa-ti mentina interesl? Sa-ti arate ce fata ai langa tine?
- Mda… oricum devenea stresanta. Ma suna toata ziua ca unde si cu cine sunt.

Ma enerva…
- Deci i-ai frant inima pentru ca ii pasa de tine? Pentru ca nu vrea sa te piarda?
- Pai… mereu plange daca zic ceva siropos sau la un film. E prea sensibila, omule.
- Deci i-ai frant inima pentru ca are sentimente? Pentru ca voia sa te auda cum ii spui ca o iubesti?
- Ei bine, devenea repede geloasa. Nu puteam nici sa vorbesc cu alte fete, trebuia sa ma ascund de ea.
- Deci i-ai frant inima pentru ca voia sa fi doar al ei? Credea ca esti de incredere, dar tu ai mintit, iar ea putea afla mai tarziu si putea sa sufere mai mult. Ea isi dorea doar ca baiatul pe care ea il iubeste sa o iubeasca doar pe ea.
- Dar…
- Te-ai despartit de ea pentru ca e prea buna pentru tine? Pentru ca iti voia doar binele? Ea e terminata acum pentru ca tu esti egoist. Mandru?
- I-am frant inima pentru ca.. nu stiam ce se intampla. Ce se intampla cu mine, frate?
- Ai pierdut fata care te-a iubit cum niciuna nu o va mai face. Vezi? Tu nu ai vrut-o pe ea, dar ea te-a vrut doar pe tine."

 

             Ne tradeaza mereu fiara ce zace in noi cand suntem pusi in dificultate... mereu acuzam lumea cu lucruri pe care stim ca noi le facem ... orice greseala pe care o cautam la persoana pe care o iubim ... este nascuta din propria noastra experienta!Cautam scuze de parca iubirea ne da fiori ...de parca ne-ar fi dusman... gesturile pe care partenera/ul de viata le face pentru a-si exprima dragostea ne duce pe taramul orgoliului si atunci incepem sa ne simtim plin de noi ... de parca lumea este a noastra si nimeni nu poate schimba asta!

             Fiinta umana vrea sa arate autoritate ... iar de obicei victima este persoana mai slaba ...cea care lasa garda jos!Profitam la maxim fara scrupule cand suntem lasati la conducere... luam cu asalt fiecare particica de gest jalnic de inteles ...La final nu recunoastem vina ... desi ne-o intelegem ... lacrimam sange , strangem din dinti si ne vedem de drum fara prea multe regrete!Dar ... ca in orice poveste exista un "dar" ... roata se intoarce ... si cand fericirea pune stapanire pe tine , primesti o palma ce-ti aduce aminte ca "orice fapta se plateste"!Atunci iti amintesti ca ai dat cu piciorul iubirii (acea "curva" ce nu stie sa urle si lasa garda jos pentru a nu face din tantar-armasar) si te-ai imbratisat intr-o splendoare de moment cu acel de temut inamic al omenirii ... ORGILIUL!Atunci lasa lacrimile ce-ti amintesc greseala comisa in trecut,sa curga pe obrazul inrosit de palma primita ...

HAI SA BARFIM...

       Absurd si persistent in mandrie este omul de azi ... Hai sa urlam unul la celalalt , hai sa ne iubim ... hai sa ne batem , hai sa ne mangaiem ... hai sa ne injuram , hai sa spunem tuturor cat ne iubim...!Complicati suntem cu totii fara sa stim!Dar din toate greselile umane ... aleg sa vorbesc acum despre BARFA!
       Ma simt jenat de vorbele ce vin ca o adiere de vant din gura invidiei.E trist ca ascultam vorbele ... dar de cele mai multe ori ele pleaca dintr-un anumit loc ce-si are samburele de adevar... desi sunt constient ca imprimeul da gres ... iar barfa ia o amploare devastatoare... si este hiperbolizata la maxim!Eu sunt unul din cei care ii consider pe barfitori cele mai lase , fara principii si fara scrupule creaturi ale pamantului! 

       Mereu am catalogat barfa o ploaie de vara ce vine si pleaca fara sa ma afecteze , dar am realizat ca am pierdut fara sa-mi dau seama persoane importante, eu dand dovada mereu de indiferenta suprema , cei dragi considerau vorbele ca fiind autentice.De obicei intr-un grup persoanele inteligente stiu sa se fereasca de barfitori pe cat este posibil cu toate ca nu este chiar atat de usor.Chiar daca nu esti initiatorul barfei ... vina prin asociere te pune in fata faptului implinit... o simpla ascultare a unei barfe este aducatoare de consecinte.Mai grav este atunci cand poti aparea ulterior sursa fixa a barfei doar pentru ca erai prezent.Stim doar ca memoria omului joaca feste zilnic!Hai sa va spun mici sfaturi pentru cei care stiu ca sunt barfiti:
       1)Du-te direct la persoana de la persoana de la care a pornit barfa.Incearca sa nu te cobori la nivelul josnic de invidie : "Am auzit ca ai vorbit despre mine... (poti trece in discutie un pasaj din ce ai auzit). Dupa aia:"Deoarece nu am fost prezent la dicutie, te-as ruga sa vi direct la mine data viitoare cu orice intrebari sau comentarii decat sa discuti cu ..."
       2)Poti aborda indirect persoana : "Nu stiu daca ai auzit comentarii despre persoana mea cum ca eu ... , comentarii ce ma intristeaza si ma irita in acelasi timp.Daca cumva auzi pe cineva ca vorbeste spunei sa inceteze".

          Mi-am imginat mereu Barfa ca fiind perna mea preferata de cand eram copil din dormitorul bunicilor mei pe care o puneam sub cap seara de seara!Nu glumesc ... chiar vorbesc cat se poate de serios... perna aia plina de fulgi de pasare!Imaginativa urcati pe acoperisul casei tinand in mana perna.Asezati-o jos si incepeti sa sariti pe ea... !Se va rupe si in cateva clipe toti fulgii vor zbura in toate directiile dupa cum bate vantul!Acum imaginativa ca vreti sa remediati problema aparuta !Incercati sa adunati toti fulgii raspanditi ... garantez ca o sa fie imposibil!Aceasta este descrierea barfei din punctul meu de vedere.
       Trebuie sa stim cum ne alegem prietenii si sa fim atenti la cu cine si ce vorbim... Nu uitati : " Cel ce vine la tine sa barfeasca pe cineva, te va barfi candva si pe tine"!Asa ca inainte de a vorbi de rau pe cineva, uitate la tine si vezi daca esti cu ceva mai bun decat cel pe care il barfesti ? Eu sunt constient ca cine ma barfeste este plin de invidie si teribil de incompetent sa creeze o alta activitate in timpul liber.Stiu sigur ca un barfitor sau o barfitoare nu va ajunge niciodata la nivelul meu!

        Revenind la ce am spus la inceput despre prietenii ce i-am pierdut din cauza barfei si a ignorantei mele fata de ea... realizez ca de cele mai multe ori imi aduce un zambet pe fata,deoarece ... adevaratii prieteni nu asculta " morile de vant stricate " si nici nu ma caracterizeaza din ele ... ei ma cunosc cel mai bine ... ei rad de barfa si o ignora alaturi de mine ...

GLASUL PAHARULUI CU VIN...

         Viata-i o nostalgie prelucrata din samburi de adevar...!ne alintam si ne imbratisam cu foc in momente de tandrete si ne spalam in cuvinte dulci scaldate de sentimente trecute... Cam asa suna inceputul unei relatii ... cam asa suna frumosul .... cam asa se sterge totul cand apar nori negrii si cuvintele devin tipete si alintarea devine jignire... cam asa se sfarseste relatia unde respectul isi ia talpasita si alearga spre noi inceputuri...Noi oamenii avem puterea de a decide ... dar de cele mai multe ori uitam ca suntem oameni ... si plangem in fata fiecarei bariere si cerem ajutorul necunoscutului!

         Ne meritam soarta si sortiti suntem sa suferim atat timp cat jugul ni-l creem noi si suntem nevoiti sa tragem de el cat timp respiram ...Topim in desert sperante si clipe frumoase doar pentru a aduce in vietile noastre teama si ura!Ne taiem craca de sub picioare fara regret pe moment ... fara sa programam viitorul!avem fiecare o floare si uitam sa o udam sa fie vesnica inflorita!O acceptam vestejita langa capul nostru in fiecare noapte pe aceeasi perna solidara si cea mai aproape de visele noastre!
         Latram nervosi in dreapta si stanga in speranta ca cineva o sa ne auda odata si odata...o sa ne sara in ajutor si o sa ne scoata din noroi!Uitam totusi ca suntem singuri in lumea asta creata de noi ... ne dorim singuratatea si traim cu ea pana murim... Nimic nu ma mai impresioneaza ... zborul imi este cunoscut si lin ... sunt doar eu, tastatura si un pahar cu vin ...

MAREA GRESEALA... A FI OM !!

               Toti facem greseli...Toti ne desenam pictura vietii pas cu pas ... unii mai atenti la detalii ... altii nu ...! Altii isi umplu desenul in culori aprinse , pline de viata ... altii prefera nonculorile!Altii prefera sa-si usureze munca si se tot uita in dreapta si in stanga pentru a prelua idei si sa-si completeze imaginatia lor cu a altora, parsiv!Apreciez sincer pe toti !Toti fac orice pentru a termina desenul , dar .... multi ... isi "baga nasul" in desenele altora ... din curiozitate sau chiar din rautate ... vor sa arate ca sunt mari si tari ... ! Am pus intr-o schema putin cam filozofica , un joc de cuvinte doar pentru a va pune imaginatia in joc... dar singurul lucru la care am vrut sa ma refer este scara vietii si greselile ei sau ale noastre("greseala umana")!

               Daca stam sa ne gandim ... America a fost descoperita din greseala!Deci putem spune ca nu toate greselile sunt daunatoare vietii ... unele chiar iti pot schimba viata pe un drum nou ... asfaltat si lipsit de obstacole!Oricum suntem oameni si e firesc sa gresim.Este imposibil sa duci o viata fara greseli si sincer din punctul meu de vedere si daca s-ar intampla ...ar fi o viata plictisitoare , fara sentimente si irosita intr-un colt de camera cu fata la perete fara sa stim ce se intampla in spatele nostru !Dar omul are menirea de a pleca la drum, iar drumul nu este o autostrada dreapta , lina si fara denivelari ... este mai degraba un drum de tara plin de urcusuri, coborasuri, serpuit, intretaiat de poteci, intretesut cu alte drumuri.Mereu gasim intersectii care ne obliga sa luam decizii de genul : DREAPTA sau STANGA!?Normal , nu mereu luam decizii corecte ... de cele mai multe ori alegem o cale gresita... si atunci ce faci ? Una din variante este sa continui pe acel drum ... undeva tot te duce... poate aproape de ceea ce ti-ai propus... Varianta asta clar este cel mai des intalnita... majoritatea oamenilor prefera riscul ...si cand pleaca pe un drum ...nu vor sa mai dea in spate indiferent de riscuri si de ceea ce trebuie sa sacrifice pentru a ajunge la capat!Evident la capat mereu intervin regretele , remuscarile si alte sentimente de genul ...dar e mult prea tarziu , nu mai poti schimba nimic!Dar oare de ce nu se intorc oamenii in general cand ajung sa-si realizeze greseala? Eu zic ca din mandrie si din orgoliu( "Cum sa ma intorc eu si sa vada toti ca am gresit?")!Dar majoritatea traim cu SPERANTA( acea curva mondiala pe care o avem mereu langa noi ca rezerva) : "Dar daca la capat de drum e mult mai bine?" ... !O proasta gandire spun eu ... pentru ca toti incercam sa alergam dupa perfectiune ... iar mergand din greseala in greseala nu stiu cat ne apropiem de vis!Nu cred ca putem nici sa ne indreptam,pentru ca Perfectiunea NU admite GRESELI!

               A doua optiune este aceea in care iti recunosti greseala si te intorci la intersectia unde stii ca ai luat o decizie proasta!Aceasta optiune este foarte rar intalnita... multi nu ajung sa o cunoasca si nici sa nu o vada intr-o intreaga viata!O astfel de optiune pare simpla ... dar are nevoie de un om puternic cu o tona de curaj , perseverenta si cu promisiunea de a face tot posibilul sa indrepte greseala comisa!Gestul de a spune: "DA ... am gresit" este de cele mai multe ori supraomenesc , dar odata comis duce la o conditie a reusitei!

               Am sa scriu intr-o alta postare despre cei care prin greseala lor influenteaza pe altii din jur , facandu-le rau, si am sa scriu si despre cei care fara voia ta iti schimba viata sau chiar te obliga sa alegi calea gresita, dar pana atunci descifrand ceea ce am scris mai sus sper sa ne luminam calea chiar si pe timp de noapte!

               Greseala clar isi are locul ei in viata noastra, adica ea ne invata cum sa evitam unele situatii neplacute , cum sa facem alegeri bune , cum sa ne cataram fara sa alunecam iar ...si iar...si iar!Dar cand nu invatam nimic din greseli ... persistam in ele si le repetam la infinit atunci nu cred ca te poti fii OM!Nu conteaza asa de mult de cate ori aluneci in viata ... conteaza sa stii sa te ridici , sa inaintezi si sa stii sa nu ALUNECI IN ACELASI LOC!

Alege gunoiu preferat...

 

         Oare respiri din aerul cerului sau stai si cauti in gunoaiele lumii?…

Cu aceasta intrebare ar trebui sa inceapa discutia jignitoare pe care o sa incerc s-o dezbat acum!Cum sa rezist sa tac cand te privesc in groapa de gunoi a lumii ,cautand necontenit , umilit de timp , mizerabil , flamand si insetat!?Cu toii vrem mai mult si mai mult zi de zi si parca limitele noastre nu mai exista!Ne lovim de rau la fiecare pas si... desi insangerati plecam capul si plecam la drum ca si cum nimic nu s-a intamplat!Suntem indiferenti ... parca am ajuns imuni la durere...parca a inceput sa ne placa sa fim infranti de tristete , dezamagire si rautate! 

 

         Lupta pe care o purtam este doar cea din vis ... !Eu pentru visele mele lupt pana la stele. Cand imi doresc ceva nimic nu ma poate opri pana nu-mi realizez dorintele.Tu mai crezi in stele ?Tu mai crezi ca fiecare avem steaua noastra?Profitam de modernism si de incapacitatea lui de a  calcula viitorul ... toti traim clipa in exces... toti avem sentimentul ca o pata de sange varsata in prezent se v-a curata singura odata cu trecerea timpului !Ne mintim cu nonsalanta cand adeptul credintzei ar trebui sa stea nemiscat in fata raului baricadand orice sansa de supunere!Nu suntem Sclavii nimanui ... NU... ne nastem liberi ... liberi trebuie sa traim ... !Mi-as dorii sa-mi pun inima in palma dreapta si sa o izbesc tare ... cat pot de tare intr-o piatra pana se crapa si sa stiu ca suferinta s-a transformat intr-o clipa in mii de bucati raspandite in jurul meu !Toti avem dreptul sa alegem ... sa facem diferenta ... noi suntem cei care ne baricadam viata pe taramul inchisorii!Noi putem fi fericiti cand nu ne lasam purtati de tristete si dezamagire!Noi scriem pagina de azi ... si cea de maine a romanului intitulat ..."VIATA MEA"... 

 

          Daca raul isi face aparitia pe langa noi ... fiti siguri ca doar mintea noastra l-a adus ... noi provocam magnetismul ... noi ni-l dorim atat de tare cand dispare... Mintea noastra poate face miracole ... poate aduce soarele langa luna in plina noapte ... imaginatia noastra nu are limite ... nu ar trebui sa aibe!Ne vaitam in zadar cand ajungem la capatul rabdarilor ... tipam dupa ajutor lipsiti de puteri ... ca sufletul unui copil ce plange cand inima-i lipsa de sange!Respiram ... asta ne bucura... asta ne face sa zambim la sfarsitul fiecarei zi ... pentru asta ne taram zi de zi ... pentru AER!