GLASUL PAHARULUI CU VIN...

         Viata-i o nostalgie prelucrata din samburi de adevar...!ne alintam si ne imbratisam cu foc in momente de tandrete si ne spalam in cuvinte dulci scaldate de sentimente trecute... Cam asa suna inceputul unei relatii ... cam asa suna frumosul .... cam asa se sterge totul cand apar nori negrii si cuvintele devin tipete si alintarea devine jignire... cam asa se sfarseste relatia unde respectul isi ia talpasita si alearga spre noi inceputuri...Noi oamenii avem puterea de a decide ... dar de cele mai multe ori uitam ca suntem oameni ... si plangem in fata fiecarei bariere si cerem ajutorul necunoscutului!

         Ne meritam soarta si sortiti suntem sa suferim atat timp cat jugul ni-l creem noi si suntem nevoiti sa tragem de el cat timp respiram ...Topim in desert sperante si clipe frumoase doar pentru a aduce in vietile noastre teama si ura!Ne taiem craca de sub picioare fara regret pe moment ... fara sa programam viitorul!avem fiecare o floare si uitam sa o udam sa fie vesnica inflorita!O acceptam vestejita langa capul nostru in fiecare noapte pe aceeasi perna solidara si cea mai aproape de visele noastre!
         Latram nervosi in dreapta si stanga in speranta ca cineva o sa ne auda odata si odata...o sa ne sara in ajutor si o sa ne scoata din noroi!Uitam totusi ca suntem singuri in lumea asta creata de noi ... ne dorim singuratatea si traim cu ea pana murim... Nimic nu ma mai impresioneaza ... zborul imi este cunoscut si lin ... sunt doar eu, tastatura si un pahar cu vin ...