TRAGICA COMEDIE A REALITATII...

Mda...  un dialog dintre un baiat si prietenul lui intelept ...:

"- M-am despartit de ea.
- De ce?
- E doar.. prea mult pentru mine.
- Ce vrei sa spui? Cu ce-a gresit?
- Pai pentru inceput e obsesia pentru cum arata. Mereu sa arate bine, ii ia o vesnicie sa se imbrace. E nesigura…
... - Deci i-ai frant inima doar pentru ca voia sa-ti mentina interesl? Sa-ti arate ce fata ai langa tine?
- Mda… oricum devenea stresanta. Ma suna toata ziua ca unde si cu cine sunt.

Ma enerva…
- Deci i-ai frant inima pentru ca ii pasa de tine? Pentru ca nu vrea sa te piarda?
- Pai… mereu plange daca zic ceva siropos sau la un film. E prea sensibila, omule.
- Deci i-ai frant inima pentru ca are sentimente? Pentru ca voia sa te auda cum ii spui ca o iubesti?
- Ei bine, devenea repede geloasa. Nu puteam nici sa vorbesc cu alte fete, trebuia sa ma ascund de ea.
- Deci i-ai frant inima pentru ca voia sa fi doar al ei? Credea ca esti de incredere, dar tu ai mintit, iar ea putea afla mai tarziu si putea sa sufere mai mult. Ea isi dorea doar ca baiatul pe care ea il iubeste sa o iubeasca doar pe ea.
- Dar…
- Te-ai despartit de ea pentru ca e prea buna pentru tine? Pentru ca iti voia doar binele? Ea e terminata acum pentru ca tu esti egoist. Mandru?
- I-am frant inima pentru ca.. nu stiam ce se intampla. Ce se intampla cu mine, frate?
- Ai pierdut fata care te-a iubit cum niciuna nu o va mai face. Vezi? Tu nu ai vrut-o pe ea, dar ea te-a vrut doar pe tine."

 

             Ne tradeaza mereu fiara ce zace in noi cand suntem pusi in dificultate... mereu acuzam lumea cu lucruri pe care stim ca noi le facem ... orice greseala pe care o cautam la persoana pe care o iubim ... este nascuta din propria noastra experienta!Cautam scuze de parca iubirea ne da fiori ...de parca ne-ar fi dusman... gesturile pe care partenera/ul de viata le face pentru a-si exprima dragostea ne duce pe taramul orgoliului si atunci incepem sa ne simtim plin de noi ... de parca lumea este a noastra si nimeni nu poate schimba asta!

             Fiinta umana vrea sa arate autoritate ... iar de obicei victima este persoana mai slaba ...cea care lasa garda jos!Profitam la maxim fara scrupule cand suntem lasati la conducere... luam cu asalt fiecare particica de gest jalnic de inteles ...La final nu recunoastem vina ... desi ne-o intelegem ... lacrimam sange , strangem din dinti si ne vedem de drum fara prea multe regrete!Dar ... ca in orice poveste exista un "dar" ... roata se intoarce ... si cand fericirea pune stapanire pe tine , primesti o palma ce-ti aduce aminte ca "orice fapta se plateste"!Atunci iti amintesti ca ai dat cu piciorul iubirii (acea "curva" ce nu stie sa urle si lasa garda jos pentru a nu face din tantar-armasar) si te-ai imbratisat intr-o splendoare de moment cu acel de temut inamic al omenirii ... ORGILIUL!Atunci lasa lacrimile ce-ti amintesc greseala comisa in trecut,sa curga pe obrazul inrosit de palma primita ...