Parca ma simt in cea mai de groaza poveste si fara sa respir cad in abis...abisul acela fara sfarsit in care o furtuna se dezvolta in interiorul meu,incercand din rasputeri sa creeze cat mai multe ravagii.
Milioane de amintiri si sentimente imi apar brusc si navalesc peste mine , incerc sa le tin pe loc...dar nu reusesc, sunt mult prea multe.Sufletu-mi e negru si inima de ghiata.Imi doresc sa plang ... sa plang tare , tare...dar am facut-o de mult prea multe ori si ochii mei intunecati nu mai pot suporta o noua ploaie,ma simt parca singur in aceasta lume inconjurat doar de intuneric si inghet, pierdut intr-o noapte de sarbatoare ce nu mai exista cu adevarat.Poate este un vis !Daca chiar este ... de ce nu ma trezeste nimeni din el ?A trecut parca o vesnicie de cand sufar, eram un bun sfatuitor , dar cosmarul asta imi devoreaza creativitatea usor , usor , fara sa aibe mila de mine.
E liniste aici, inexplicabil de liniste , aud stropii de ploaie ce tropaie pe pervazul geamului precum un cal infuriat.Sunt atat de singur,dar totusi nu destul de singur,alerg spre fereastra, incerc sa deschid geamul dar un fior rece ma strapunge la atingerea lui... insa nu evit sa arunc o privire pe cer privind cum ploaia se prelinge pe sticla geamului meu ca niste lacrimi de durere pe un obraz nehidratat...am crezut ca sunt parauri mici de sange...am fost asa de nesigur pe mine, simteam cum pe pervazul negru al vietii urlete ratacite veneau prin geamurile sparte,ma panichez...imi este frica...totu'i atat de pustiu ...iar acest pustiu imi arde sufletul fara nici o remuscare, am ramas fara nimic...doar o lacrima sfioasa si nevinovata isi face aparitia si se scurge pe obrazul meu.Sunt atat de confuz printre gandurile mele... incerc sa-mi aduc aminte de amintirile placute ,dar totul se ruineaza cand imi dau seama ca nu mai exista ... au fost sterse de furie si orgoliu,au fost calcate in picioare de ura si invidie , exact cand trebuia sa profit o eternitate de ele... Dar imi aduc aminte brusc ca toti avem un inger pazitor.Al meu unde este?De ce nu mi-a aratat calea?Il strig...nimic.Imi dau seama ca strigatul meu de disperare l-a inspaimantat chiar si pe el...Dar din intunericul ce napustea peste mine ... 2 umbre isi fac aparitia si se apropie sperite de mine... oare ce vroiau ?Ma controlez in buzunarele goale , ma uit speriat stiind ca nu am nimic valoros asupra mea,eram doar un suflet ratacit in noapte.Se apropie si realizez ca sunt 2 ingeri ce lacrimeaza dureros.Doua intrebari ma macina pe loc... "Oare sunt ingerii mei?... "de ce sunt 2?" , poate unul ma vegheaza noaptea , iar altul ziua...Am incercat sa ma apropii de ei , dar am ramas uimit cand am realizat ca se retrageau cu fiecare pas pe care eu il faceam ... le era teama de mine....M -am asezat pe podeaua rece,,, asa au facut si ei.Am inceput sa le pun intrebari : " ce cautati la mine ?" , " Cine v-a trimis?" , "Cine sunteti?", " Cine sunt eu?", m-am oprit dintr-o data cand am realizat ca le fac rau, se holbeau la mine si plangeau in nestire cu lacrimi sangerii.Pentru o clipa am inchis ochii, ma gandeam doar la viata mea umila de soldat pe campul de lupta,ce de dureri straine...parca am murit de mult...
M-am pierdut in acel desert creat de mine si in vise ce-mi inundau trecutul, prezentul si viitorul,inima-mi era imbatata de raze si diademe de spini.De ale sufletului unde, de-al cosmarului pas, doar imagini triste si umbre mi-au mai ramas.Ma uit in gol fixat... privirea mea a ramas dreapta , atat de dreapta incat pasarile cerului se puteau aseza pe ea.Vreau doar sa ma gandesc la tot ce se intampla ,dar simt cum un cutit imi taie sfoara unui gand.Renunt... vreau doar sa uit... dar sunt prea multe rani ce nu s-au vindecat inca... si am nevoie de timp ...foarte mult timp.Am inteles,,, GATA,,, mii de stele arunca raze slabe peste mine, acei ingeri mi-au luat suferinta, era atat de multa in cat un singur inger nu a fost de ajuns, a fost nevoie de doi.Era acea stingere de lumanare in viziunea celui ce ma renasteam... deveneam un alt "EU" .M-am linistit ,simteam dintr-o data cum viata mea din nou prinde culoare.E dimineata , E Craciun , E un inceput bun. La Multi Ani...Sa fiti oameni buni...!
Doresc la toata lumea lumina de creativitate in minte, prosperitate si multa sanatate.Sper ca anul care vine sa fie unul de succes pentru fiecare din noi. Un sfat bun de final ar fi : "Nu va mai inundati sufletelul cu lacrimi de dureri, o sa-l inecati !" . Eu am sa scriu aici pana cand nu o sa mai am suflu ... va iubesc!
:((
RăspundețiȘtergere