CADOU... UN NOU "EU" ...

         Noaptea este pentru mine cel mai ciudat sentiment.Totul devine negru , cerul se intuneca , acelasi intuneric se revarsa urland a salbaticie si  peste umilul meu suflet, oare de ce ma sperie atat de mult venirea acestei seri???
         Parca ma simt in cea mai de groaza poveste si fara sa respir cad in abis...abisul acela fara sfarsit in care o furtuna se dezvolta in interiorul meu,incercand din rasputeri sa creeze cat mai multe ravagii.
         Milioane de amintiri si sentimente imi apar brusc si navalesc peste mine , incerc sa le tin pe loc...dar nu reusesc, sunt mult prea multe.Sufletu-mi e negru si inima de ghiata.Imi doresc sa plang ... sa plang tare , tare...dar am facut-o de mult prea multe ori si ochii mei intunecati nu mai pot suporta o noua ploaie,ma simt parca singur in aceasta lume inconjurat doar de intuneric si inghet, pierdut intr-o noapte de sarbatoare ce nu mai exista cu adevarat.
         Poate este un vis !Daca chiar este ... de ce nu ma trezeste nimeni din el ?A trecut parca o vesnicie de cand sufar, eram un bun sfatuitor , dar cosmarul asta imi devoreaza creativitatea usor , usor , fara sa aibe mila de mine.

         E liniste aici, inexplicabil de liniste , aud stropii de ploaie ce tropaie pe pervazul geamului precum un cal infuriat.Sunt atat de singur,dar totusi nu destul de singur,alerg spre fereastra, incerc sa deschid geamul dar un fior rece ma strapunge la atingerea lui... insa nu evit sa arunc o privire pe cer privind cum ploaia se prelinge pe sticla geamului meu ca niste lacrimi de durere pe un obraz nehidratat...am crezut ca sunt parauri mici de sange...am fost asa de nesigur pe mine, simteam cum pe pervazul negru al vietii urlete ratacite veneau prin geamurile sparte,ma panichez...imi este frica...totu'i atat de pustiu ...iar acest pustiu imi arde sufletul fara nici o remuscare, am ramas fara nimic...doar o lacrima sfioasa si nevinovata isi face aparitia si se scurge pe obrazul meu.Sunt atat de confuz printre gandurile mele... incerc  sa-mi aduc aminte de amintirile placute ,dar totul se ruineaza cand imi dau seama ca nu mai exista ... au fost sterse de furie si orgoliu,au fost calcate in picioare de ura si invidie , exact cand trebuia sa profit o eternitate de ele... Dar imi aduc aminte brusc ca toti avem un inger pazitor.Al meu unde este?De ce nu mi-a aratat calea?Il strig...nimic.Imi dau seama ca strigatul meu de disperare l-a inspaimantat chiar si pe el...Dar din intunericul ce napustea peste mine ... 2 umbre isi fac aparitia si se apropie sperite de mine... oare ce vroiau ?Ma controlez in buzunarele goale , ma uit speriat stiind ca nu am nimic valoros asupra mea,eram doar un suflet ratacit in noapte.Se apropie si realizez ca sunt 2 ingeri ce lacrimeaza dureros.Doua intrebari ma macina pe loc... "Oare sunt ingerii mei?... "de ce sunt 2?" , poate unul ma vegheaza noaptea , iar altul ziua...Am incercat sa ma apropii de ei , dar am ramas uimit cand am realizat ca se retrageau cu fiecare pas pe care eu il faceam ... le era teama de mine....M -am asezat pe podeaua rece,,, asa au facut si ei.Am inceput sa le pun intrebari : " ce cautati la mine ?" , " Cine v-a trimis?" , "Cine sunteti?", " Cine sunt eu?", m-am oprit dintr-o data cand am realizat ca le fac rau, se holbeau la mine si plangeau in nestire cu lacrimi sangerii.Pentru o clipa am inchis ochii, ma gandeam doar la viata mea umila de soldat pe campul de lupta,ce de dureri straine...parca am murit de mult...
         M-am pierdut in acel desert creat de mine si in vise ce-mi inundau trecutul, prezentul si viitorul,inima-mi era imbatata de raze si diademe de spini.De ale sufletului unde, de-al cosmarului pas, doar imagini triste si umbre mi-au mai ramas.
         Ma uit in gol fixat... privirea mea a ramas dreapta , atat de dreapta incat pasarile cerului se puteau aseza pe ea.Vreau doar sa ma gandesc la tot ce se intampla ,dar simt cum un cutit imi taie sfoara unui gand.Renunt... vreau doar sa uit... dar sunt prea multe rani ce nu s-au vindecat inca... si am nevoie de timp ...foarte mult timp.Am inteles,,, GATA,,, mii de stele arunca raze slabe peste mine, acei ingeri mi-au luat suferinta, era atat de multa in cat un singur inger nu a fost de ajuns, a fost nevoie de doi.Era acea stingere de lumanare in viziunea celui ce ma renasteam... deveneam un alt "EU" .M-am linistit ,simteam dintr-o data cum viata mea din nou prinde culoare.E dimineata , E Craciun , E un inceput bun. La Multi Ani...Sa fiti oameni buni...!
         Doresc la toata lumea lumina de creativitate in minte, prosperitate si multa sanatate.Sper ca anul care vine sa fie unul de succes pentru fiecare din noi. Un sfat bun de final ar fi : "Nu va mai inundati sufletelul cu lacrimi de dureri, o sa-l inecati !" . Eu am sa scriu aici pana cand nu o sa mai am suflu ... va iubesc!

SACUL VIETII....

           Concluzia mea este ca : Nu poti fi fericit pe fericirea altuia ... ! Viata iti ofera un sac plin cu rele si bune ... trebuie sa scormonesti in el mereu si sa alegi ce ti se potriveste ... dar de cele mai multe ori persoanele din jurul tau iti mai arunca cate un lucru nefolositor vietii lor ... iar tu trebuie sa gasesti calea de a scapa de el.Influentele exterioare sunt de cele mai multe ori cele mai dificile lucruri cu care te confrunti ... ele nu fac parte din mediul tau si din ritmul in care traiesti.
           Am o siringa cu drogul baiatului perfect ce-l injectam pentru a nu aduce tristete in jurul meu... l-am folosit mereu cand a inceput cate ceva ce-mi aducea zambetul pe fata!Acum ma uit la acea siringa ca a ramas prafuita intr-un colt al camerei , neatinsa , goala ...doar o amintire!Acum aduc multe lacrimi celor din jur, acum fericirea lor e hrana bestiei din mine!
           Timpul se scurge si chipul de baiat fin se transforma intr-un craniu lipsit de viata.Am torturat fericirea si am facut-o sclava mea in toti acesti ani ... m-am indopat permanent cu increderea voastra in mine si am dezamagit.Am dezamagit pe cei ce-mi ofereau aripi sa zbor... pe cei care-mi ofereau in dar soarele in fiecare dimineata.Am dezamagit parintii , bunicii ,iubite,prieteni si frati,,,pe toti... Si acum ce-mi ramane sa mai spun?Imi lipesc degetul aratator usor de buze... shhh ... soptesc "imi pare rau,atat va spun" si pamant usor pe mormant imi pun...

Timpul Calculat De ...TU...

              Timpul ... timpul trece si defectele lui sunt oglindite in destine prea dificile pentru a le face fata... Ingerul ocrotitor fuge speriat din ce in ce mai mult de deciziile imorale pe care noi oamenii suntem atat de impertinenti sa le luam zi de zi!Visul nostru nu mai este limpede ... el devine doar dorinta de a evada din cosmarul actual in care suntem ingropati de vi.Parca nici noi ,oamenii , nu mai suntem oameni ... suntem doar niste animale de prada ce isi asteapta urmatorul ospat cu un suras ironic si cu o pofta nebuna de a chinui victima un timp lung pana aceasta nu mai are suflu.Realizez ca toata aceasta schema face parte din capitolul vietii numit: PLACERI de MOMENT .
              Oricum as vrea sa-ti dedic asta postare TIE ... ca un ultim regret de clipe trecute.

              Pun in balanta daca as mai avea sau daca as fi avut timp.Daca as avea timp sau daca as fi avut , patima mea ar fi sarut de adio ce lasa pe obraz lacrima de dor sa curga, usor in semn de regret.Daca as avea timp sau daca as fi avut, nu as fi lasat sa moara nici un sunet plin de dor si nici momentul din plina noapte cand trupul tau era unit de al meu , iar buzele mele se lipeau de fruntea ta in semn de "te iubesc , o sa te ocrotesc".Daca as avea timp sau daca as fi avut,te-as fi privit fix in ochii tai tulburi si caprui,indelung,fara sa clipesc macar pentru 5 secunde.Daca as avea timp sau daca as fi avut, nu te-as fi lasat sa schimbi lenjeria patului in care dorm si nu ti-as fi dat crezare minciunilor tale.Daca as avea timp sau daca as fi avut, as fi fost un om mai bun sau as fi vrut.Daca as avea timp sau daca as fi avut, niciun esec nu ar fi acum in viata mea, dar ce farmec are intreaga aglomerare din mine daca nu am pentru ce sa plang, daca nu sufar ca apoi sa ma pot bucura pe deplin de tot ceea ce ma inconjoara?

              NU fi trista, ma bucur ca nu am avut timp si-am fost Tu pentru ultima oara... iar EU voi aparea in mintea Ta oricand vei crede ca te-ai intalnit cu fericirea!Dar te rog nu ma compara... EU am fost si voi ramane unic in viata TA!

O NOAPTE SCURTA...

         Triumful laudabil stinge lumina. Se face seara ... somnul descrie haosul interior si obrazul se ascunde in perna prafuita de timp.Visul a fost strapuns de glorie si gandul ne duce in vesnicul lui taram al renasterii.Sa fim copii iar?Cine nu si-ar dorii?Eu as urla la infiit acel neinteles glas, m-as ratacii in povestea primei iubiri si m-as tara usor , usor spre vesnica libertate de copil nepasator.Dar realitatea este alta... un cosmar ce si acum imi sangera prin ochi , un cosmar ce nu are cum sa moara ... imi spune ca timpul trece si este nemilos cu noi toti.Maret ca un rege nou incoronat , insetat de putere si nemilos cu ce nu-i face pe plac!As putea zice ca-i un pui de drac , invinge sageti la tot pasul , miseleste , fara sa dea prea multe explicatii ... lasa rani pentru a-ti amintii ca orice miscare ai face , el te priveste... Dar ma opresc din cand in cand din aceasta fuga necontenita , creata din frica si tristete , stau intr-o liniste deplina langa copacul vietii sa-mi ascult inima ce neputincioasa , inca mai are puterea sa ceara Iubire.Macar un gram ... macar o strofa din piesa romantica scrisa de poetii morti , dar ce mai zabovesc printre noi.

         Ma las purtat de val la o ora tarzie , ma mint ca ceru-i senin , cand furtuna abia a inceput si scriu cu un zambet dezolant acest text ce o sa-mi aminteasca intr-o zi ca am dreptul sa aleg in viata mea soarele in loc de ploaie.Optimismul imi sfasie pielea in speranta ca o sa inteleg ca nu-l pot tine cu forta.Orgoliul e un bun gardian si ma pazeste la tot pasul.Iubirea ... offf ... iubirea a decedat ... odata cu ea pasiunea , romantismul  si lacrimile de fericire.Aprind o lumanare ... Se face lumina ... Ochii se intre-deschid , e dimineata si abia m-am trezit. Ce vis urat...

INCA O ZI...CA CEA DE MAINE...

           Tragic , Comic, Ireal , Infantil ,Penibil , totul se asociaza vietii umane ... caracterizam infinitul ca fiind trecator,inchidem ochii incet si gandul ne zboara in directii pustii , departe de realitate si de fapte.
           Razbatem peste ziua de azi cu un zambet pe buze ironic si ne asociem ziua de maine cu lacrimi de tristete si regret in amintirea unor zile trecute.A mai trecut o zi ... una grea de suportat , una ce o prevesteste pe urmatoarea... Inchid amintirile in cutia Pandorei si o ascund in adncul sufletului departe de momentul prezent.Urlu fara sa ma auda cineva inchis intre patru pereti ce-mi simt durerea printre crapaturile create de timp... 

           Offf imi zic incet ... varsta e nemiloasa cu mine , am cautat atata timp maturizarea si acum caut neincetat drumul spre inceputuri, vreau sa am o cale de intoarcere! ... Atatea griji , atatea probleme , atata suferinta... Pentru ce? De ce mie? De ce toate dintr-o data ? Am 27 ... oare cat mai pot duce in spate? Sunt foarte dezamagit, dar dezamagirea apare ca sentiment de lasitate ... atunci cand te ascunzi exact de ceea ce-ti este teama crezand ca o sa dispara... eu nu ma ascund , deci nu sunt las.Dezamagit ma simt cand am impresia ca nu mai am nici un rost in umila asta viata si nimeni nu poate sa-mi ofere unul.Dezamagit sunt cand vreau atat de mult sa lupt pentru gandirea mea, sa am curajul sa trec peste orice,, sa am evident un scop pentru care sa port o lupta si realizez ca ...nu am.Ma simt dezamagit cand urlu singur fara ca nimeni sa nu ma auda, cand nu mai am nici un motiv sa strang din dinti si sa ma ridic atunci cand cad.


           Offf... iar dau nas in nas cu depresia si nu vreau sa va mint , ma simt putin cate putin doborat.Imi doresc si reusesc sa astern cuvinte pretioase pe un blog creat din Ura, Nebunie ,Dezamagire si Tristete.Gandirea mea imi smulge zeci de fire de par din cap si se buseste neincetat,in dorinta de evadare,de peretii capului meu.Nu mai stiu sa-mi ascult ratiunea, acum e timp doar de varsat lacrimi create de amintiri ce-mi seaca inima de sange pana la ultima picatura.Regrete , regrete si iar regrete ... si nimeni nu este aici sa le stearga , sa le incinereze pentru totdeauna.Incetez acum sa scriu , ma simt tarat prin noroi , iar voi  , voi cititi mimand uimire aceasta pagina murdara ce nu o s-o puteti intelege vreodata.
           Atata agonie de sentimente curg din mine intr-o postare ce ar putea sa continue la nesfarsit.Dar nu , pun punct aici , imi sterg in graba lacrimile de durere , indepartez tastatura , pun mousul langa ea , ma intind usor , inchid ochii si ma pun sa visez la fericirea mea... la ziua in care totul a luat un nou sens... ziua in care am invatat ca pentru a respira ... trebuie sa stii sigur ca ai pentru ce sa traiesti ca...OMUL!Noapte buna!

SA GANDESTI CA NU MAI GANDESTI...

               Sa nu te gandesti la o girafa roz catarata in copac.Reusesti?Daca nu poti,trebuie sa citesti ce am sa scriu aici.Gandul fuge de cele mai multe ori in locuri neplacute.Suntem atat de slabi ca ingenunchem adeseori in fata unor rationamente ce ne darama psihic si ne ruineaza parti ale vietii.Imi vine in cap doar prea-cunoscuta poveste cu drobul de sare care ar putea fi cel mai bine puctat sentiment de tragism din amarata noastra viata.
               Suntem indemnati sa ne pierdem mereu in nimicuri, in ganduri ce ne afiseaza un anume viitor,ne scaldam in trecut si cu siguranta nu avem cum sa-l lasam sa moara.Mereu ne vin in ochi doar acele momente care ne-au durut ... in care inima ne-a fost sfasiata de cel mai cumplit animal , sau ne balacim voiosi intr-o memorie fericite, dar moarta de fiecare data cand avem parte de un prezent nu tocmai culcus cald.Ce cred eu ca este foarte ciudat ... uitam mereu sa ne oprim exact la granita dintre trecut si viitor,uitam sa respiram aerul curat si sa traim din plin momentul.Am o groaza de prieteni ce spun ca au motto in viata : "Carpe Diem" ... dar curios este ca tocmai aceia uita ce inseamna clipa prezenta si o construiesc cu amanuntul din trecut sau viitor.
               Sensul vietii noastre ne asteapta mereu intr-o gara singuratica bine ascunsa ... iar noi urcam mereu in trenul gresit ce ne duce intr-o alta directie departe de el.Uitam mereu sa traim ... pentru simplu fapt ca nu intelegem semnificatia cuvantului "a trai".Hai sa dam un exemplu : Gandeeste-te ca esti exact in punctul de a decide un lucru foarte important ce-ti poate schimba viitorul.Dintr-o data eziti, te scufunzi adanc in amanunte si gandul fuge la ce este mai rau pe lumea asta.
               Am scris intr-o postare anterioara despre: "Thoughs Become Reality " (gandurile devin realitate) ... deci clar acel drob de sare nu o sa pice decat daca tu o sa-l impingi cu gandurile tale.Faci ce faci si readuci la viata trecutul ... iar acesta este nemilos si razbunator ... nu o sa-ti dea pace cat traiesti, te mustreaza pentru ca uiti ca ai de trait ACUM ... AICI!Sunt curios daca tu nu poti si nu stii sa traiesti ... atunci cine o sa reuseasca asta pentru tine?Incearca 5 minute pe zi sa te eliberezi de orice ,,, sa te gandesti la absolut NIMIC.Oare reusesti?Intinde-te in pat , inchide ochii incet si evadeaza intr-o lume a nimicului.Trebuie sa fi stapan pe tine si sa iei o decizie clara: DE AZI NU MAI GANDESC.Gandurile iti apartin in totalitate , oare de ce sa le lasi sa-ti faca rau , de ce nu ai mila de tine?de ce sa-ti faci singur rau cand poti sa pastrezi doar ceea ce-ti este benefic viitorului, traind clipa cu toata frumusetea ei.Sa traiesti fiecare moment din viata este extrem de greu ... dar numai in felul asta poti sa spui cu mana pe inima ca ai trait.

               De ce sa `nu asculti pasarile cerului cum ciripesc a fericire... in loc sa le incui intr-o colivie ascunsa in pivnita gandurilor tale?De ce nu lasi soarele sa-ti lumineze casa ... in loc sa-ti zidesti ferestrele cu amintiri dezamagitoare?De ce sa nu imbratisezi suav si sa te lasi purtat de val intr-un sarut unic cu clipa... in loc sa ingenunchezi ca un las in fata durerii din trecut? Nu am zis sa ne eliberam de ratiune ... clar , ea trebuie pastrata si folosita in dorinte si aspiratii.Daca vreodata clachezi si dai nas in nas cu amintiri din trecut ... analizeaza!Ai dreptul sa-ti dai seama unde a fost greseala si sa nu o repeti.Te asigur ca odata ce ai gasit cauza cumpenei din trecut si o lasi sa se odihneasca in pace ,gandul ce nu-ti dadea  pace,o sa dispara atat timp cat tu nu-l readuci prin perseverenta ta in greseala. 
               Oare traiesti in trecut cand imi citesti postarea acum ?Ai readus la viata vreun gand dureros din trecut in timpul lecturii tale?Daca am putut sa-ti fur cateva clipe intregi,atunci sa fi bucuros ca ai avut de castigat.La inceput oare gandul te-a dus la girafa roz catarata in copac?Sunt sigur ca da ... nu ai cum sa-ti stapanesti gandul , desi poate asta vroiai sa faci si nu cred ca este prima data cand incerci.Nu uita ca inclinatia de a intelege "DA" ... in momentul cand ti se spune "NU" este o problema despre care voi vorbii intr-o postare in viitorul apropiat!

Destainuiri din adancuri...

          Imagineaza-ti niste scari prafuite, de lemn, ce scartie in linistea noptii si o sa vezi in dreapta ta, plasata superb printre tufisuti , o banca singuratica.Aseaza-te pe ea si asculta pana la rasarit cum iti voi spune poveste mea de iubire...
          Incep prin ati spune ca sunt cuvinte din adancurile inimii , sentimente crapate de tristete dar impietrite de trecerea vremii , relatari din fapte personale ... nu din gura altora ... lacrimi varsate de un simplu Rac fraier deteriorat de caldura emanata de inima!Un Rac cu ochii albastrii , dar goi si neobosit de cautarile adevaratei iubiri!

          Mi-am strapuns inima cu un glont dupa 3 ani si 8 luni pornind de la 9 ani ... si totusi chiar daca nu e trup sa mai respire , sufletul urla in tacere in preajma mea inundandu-mi  venele cu un sange pur de "Te iubesc"...dar totu'i o ceata in mintea mea!Sincer acum vad un chip sters de vreme ce a lasat in urma o taietura pe inima mea pustie.Mi-e sete de tot ce-a fost inainte si totusi incerc sa sterg cu buretele interminabilul trecut pentru a putea privii viitorul cu alti ochi, dar sunt atat de multe amintiri nedecedate in capul meu de muritor.Privind in urma imi dau seama ca in afara de cuvinte impartasite pe un blog ... sunt doar iluzii neincetate!In acest moment imi dau seama ca singurele lucruri ce mi-au ramas sunt doar visele spulberate in clipele trecute...suspin antrenat de experiente si sper la o zana din povesti ce-mi va lumina cararea,ma va lua de mana si vom zbura printre stele!
          Ma simt patetic sa dau sfaturi ... desi o fac...sunt un bun purtator de cuvant si un ascendent clar al ignorarii persoanelor,dar sunt un cersetor de dragoste si afectiune desii aspectul ma tradeaza.Nu inteleg cum pot unii fi atat de falsi in fata puritatii altora, razand marsav de tristetea provocata,dar sunt sigur ca toti avem un scop in viata si toti primim rasplata odata si odata dupa faptele comise!

          Mi-am tesut drumul cu alte relatii de durata lunga... si altele de durata scurta ... dar toate au un loc imprimat acolo undeva...toate inseamna experienta de viata ... toate fac din floarea vietii mele o epopee ce are o continuitate si dupa moartea mea!Am facut greseli la tot pasul ca doar sunt om... imi cer iertare persoanelor dezamagite de jignitorul limbaj propulsat la nervi.Imi este frica de singuratate si de acea , umil... cer alintare , cuvinte dulci si zambete de la jumatatea mea!Cand sunt in primejdie ma retrag in cochilia mea de unde cu greu mai ies... strang din dinti si ma prefac mut.Am o vida loca in lumea mea... creata din respect si intretinuta prin "a fi simplu...EU" ... trag aer in piept , deschid geamul balconului larg si tremurand astept venirea unei noi zile.
          Azi ma regasesc pe acelasi fotoliu tocit de orele ce se scurg fara incetare si care ma au personaj principal pe mine tastand confesiuni despre viata si sentimente ... Va zaresc si pe voi inotand printre literele ce alcatuiesc realitatea!Oftez profund izbindu-ma de acel zid al adolescentei ce nu poate fi daramat!Am multe nume in cap ce-mi dau tarcoale si nu-mi dau pace ... dar doar cateva au reprezentat schimbarea mea...!Denisa ... m-ai invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi...Ana ... m-ai invatat sa pornesc la drum pe vremea ce bariera din fata mea nu vroia sa se ridice ... Mariana ... m-ai invatat ca "sa fiu Eu" e cel mai mare DAR DUMNEZEIESC... Andreea ... am invatat ca trebuie sa iubesc ca sa fiu iubit ...Alice ...am invatat ca exista prietenie dupa...chiar daca iubesti de la cer la pamanat si inapoi.. esti totul atunci cand nu am nimic... Celia ... m-ai invatat sa spun "Iarta-ma" din tot sufletul si sa regret gesturi necontrolate pana cand nu mai am aer ...am invatat ca nu este de ajuns sa fi iertat de alte persoane , important este sa te ierti pe tine insuti... Oana ... Am invatat ca trecutul si circumstantele lui ti-ar putea influenta personalitatea,dar tu esti pe deplin vinovat pentru ceea ce devii.Am invatat ca daca doi se cearta mai mereu nu inseamna ca nu se iubesc..si nici ca nu se cearta ...nu inseamna ca se iubesc! Madalina ... am invatat ca poti continua mult timp dupa ce ai spus "Nu mai pot" , pentru ca mereu exista timp pentru lucruri noi , m-ai invatat ca persoanele ce te iubesc iti accepta defectele si asteapta schimbarea oricat ar dura si oricat ar durea!M-ai invatat multe si mai am multe de invatat de la u ...

          Cel mai frumos trandafir isi arunca spinii ascutiti in inima mea , chinul ma patrunde acum , am ochii insangerati in lacrimi si tot ce aud este sunetul de vioara trista ce ma anunta ca s-a sfarsit inca o zi ... dar sunt fericit ca maine cand ma voi trezii , voi renaste in sunet de fanfara ce-mi va anunta un nou inceput...

NIMENI NU TE POATE INVINGE...

         De cate ori nu ma gasesc in postura cand trebuie sa ma agresez verbal si sa accentuez sentimentul de neincredere in mine ?Avem impresia ca ne nastem cu increderea in noi insinem ca ea ne apartine in totalitate de fapt si de drept si ca o sa stea alaturi de noi cate zile mai avem de trait.Increderea in sine zic eu ca ne defineste in totalitate si ca reprezinta unul dintre cele mai pure si frumoase lucruri pe care le detinem din momentul cand respiram pentru prima data.Dar ... pot spune cu mana pe inima ca din cauza unei singure persoane putem pierde atat increderea in noi cat si in cei din jur.Din cauza unei pierderi sau despartiri,ajungi sa nu mai fi om si sa nu te mai regasesti.

         Incredrea asta in sine reprezinta cea mai puternica arma mondiala ,ea sustine principiul lumii moderne.Nu exista nici o provocare pe care sa nu o termini cu brio cand ai incredere in tine.Ai incredere in tine?Atunci iti garantez ca poti conduce intreaga lume si toti prietenii iti stau la picioare asteptand un ordin.Fetele te privesc pe ascuns cand mergi pe strada , iubita te iubeste mai mult decat iti poti imagina,colegii de munca iti sunt prieteni si te respecta , pana si sefii nu-ti mai sunt sefi ... te sustin mereu si ciognesc un pahar de vin in cinstea zilei in care mama ta ti-a dat viata.Plimbarea prin parc devine un miracol ... soarele iti zambeste,pana si copacii posomorati de venirea lunii noiembrie iti fac cu ochiul minunati de ce vad!Viata devine "raiul pe pamant".
         Am hiperbolizat putin...(putin mai mult) , dar sentimentul este adevarat , mai ales ca traim intr-o lume in care daca visezi poti fi cel mai fericit , imaginatia poate fi atat de bogata incat poti cumpara un intreg univers.DAR acum revenind la increderea in sine... daca tot aduce fericirea si lipsa de griji si probleme... de ce nu ii acordam intreaga importanta ce-i revine?Suntem atat de increzatori in noi cateodata incat uitam ca increderea sta agatata in cel mai subtire fir de par!Uitam ca increderea asta in noi insine se creaza in timp , nu peste noapte.Chiar daca gasesti increderea in tine si in cei din jur foarte usor, acest sentiment poate fi calcat in picioare in orice secunda si marea problema este ca ... pentru al aduce inapoi o sa fie de 1000 de ori mai greu si de cele mai multe ori chiar imposibil.Daca pierzi pe cineva drag, intr-o clipa parca te lovesti cu capul de copac si zaci lat langa radacinile lui fara sa ai puterea sa te ridici si sa mergi mai departe!Atunci vei cauta increderea in sine.Ai sa o cauti printre lucrurile vechi pierdute din viata ta!Ce poti sa faci?Unde si de la cine sa ceri ajutor pentru a recapata increderea in tine?Problema este ca nu poti cere ajutorul nici de la cei din jur... pentru ca odata pierduta increderea in tine , nu mai ai incredere in ajutorul nimanui.
         Daca nu mai ai totul acum ... multumeste-te cu acea mica particica ramasa,bucura-te de ea si asa incepi sa ai incredere iar in tine.Incearca sa te feresti sa traiesti fiecare clipa(Carpe Diem), invata sa-ti asumi curajul ei.Nu-ti mai face rau singur!Nu mai te gandii non stop la toate clipele neplacute si de durere,aminteste-ti de cele frumoase si uita-te in fata spre cele care vor venii.Fi multumit cu ce ai in prezent... nu uita ca multumirea de sine aduce imediat dupa el increderea in sine!Mereu trebuie sa fi fericit ca respiri , sunt oameni care mai  au doar cateva zile de trait si se uita la aceste zile ca si cum ar fi privilegiu!Se bucura doar pentru simplu sentiment ca traiesc!In viata inveti... nu pierzi timpul ... asculti persoane de la care poti acumula informatii ce-ti pot aduce o viata linistita!De exemplu eu ... Nu prea eram priceput la ceea ce inseamna "increderea in sine" pana in momentul cand my bro(Cosmin) mi-a deschis ochii printr-un film apoteotic din punctul meu de vedere:"The secret" , pe care mi-as dorii sa-l vizionati ... poate schimba vieti , caractere si decizii importante in viata oricui!L-am vazut iar si iar ascultand fiecare detaliu in parte ... este impresionant sa-ti dai seama ca ... revazand filmul gasesti noi lucruri de fiecare data pe care trebuie sa le schimbi in viata ta la fiecare pas!Plecand de la premiza ca unele lucruri se uita ... nu departe a fost mirarea mea cand Cosmin si-a tatuat pe coloana cuvintele ce nu trebuie scoase din minte: "Thoughs Become Things" (Gandurile Devin Lucruri)!
         Pentru a recapata increderea tine , ai nevoie sa crezi in primul rand in ea, sa fi sigur ca o vei recapata,iar treapta cea mai esentiala in a o recapata este sa simti ca deja o ai!trebuie sa gandesti pozitiv mereu, trebuie sa fi mandru de tine , iar impresia ta despre tine trebuie sa fie pozitiva intotdeauna!Gandeste-te ca in fata ta in acest moment de cumpana se afla viitorul , nu trecutul.
         Am sa inchei cu un citat celebru despre increderea in sine ce sper ca te va ajuta sa intelegi tot ce am scris: "Iesi in lume,si munceste ca si cum banii nu ar exista,canta ca si cum nimeni nu te-ar asculta,iubeste ca si cum niciodata nu ai fi fost ranit,danseaza ca si cum nimeni nu ar privi"...

TRAGICA COMEDIE A REALITATII...

Mda...  un dialog dintre un baiat si prietenul lui intelept ...:

"- M-am despartit de ea.
- De ce?
- E doar.. prea mult pentru mine.
- Ce vrei sa spui? Cu ce-a gresit?
- Pai pentru inceput e obsesia pentru cum arata. Mereu sa arate bine, ii ia o vesnicie sa se imbrace. E nesigura…
... - Deci i-ai frant inima doar pentru ca voia sa-ti mentina interesl? Sa-ti arate ce fata ai langa tine?
- Mda… oricum devenea stresanta. Ma suna toata ziua ca unde si cu cine sunt.

Ma enerva…
- Deci i-ai frant inima pentru ca ii pasa de tine? Pentru ca nu vrea sa te piarda?
- Pai… mereu plange daca zic ceva siropos sau la un film. E prea sensibila, omule.
- Deci i-ai frant inima pentru ca are sentimente? Pentru ca voia sa te auda cum ii spui ca o iubesti?
- Ei bine, devenea repede geloasa. Nu puteam nici sa vorbesc cu alte fete, trebuia sa ma ascund de ea.
- Deci i-ai frant inima pentru ca voia sa fi doar al ei? Credea ca esti de incredere, dar tu ai mintit, iar ea putea afla mai tarziu si putea sa sufere mai mult. Ea isi dorea doar ca baiatul pe care ea il iubeste sa o iubeasca doar pe ea.
- Dar…
- Te-ai despartit de ea pentru ca e prea buna pentru tine? Pentru ca iti voia doar binele? Ea e terminata acum pentru ca tu esti egoist. Mandru?
- I-am frant inima pentru ca.. nu stiam ce se intampla. Ce se intampla cu mine, frate?
- Ai pierdut fata care te-a iubit cum niciuna nu o va mai face. Vezi? Tu nu ai vrut-o pe ea, dar ea te-a vrut doar pe tine."

 

             Ne tradeaza mereu fiara ce zace in noi cand suntem pusi in dificultate... mereu acuzam lumea cu lucruri pe care stim ca noi le facem ... orice greseala pe care o cautam la persoana pe care o iubim ... este nascuta din propria noastra experienta!Cautam scuze de parca iubirea ne da fiori ...de parca ne-ar fi dusman... gesturile pe care partenera/ul de viata le face pentru a-si exprima dragostea ne duce pe taramul orgoliului si atunci incepem sa ne simtim plin de noi ... de parca lumea este a noastra si nimeni nu poate schimba asta!

             Fiinta umana vrea sa arate autoritate ... iar de obicei victima este persoana mai slaba ...cea care lasa garda jos!Profitam la maxim fara scrupule cand suntem lasati la conducere... luam cu asalt fiecare particica de gest jalnic de inteles ...La final nu recunoastem vina ... desi ne-o intelegem ... lacrimam sange , strangem din dinti si ne vedem de drum fara prea multe regrete!Dar ... ca in orice poveste exista un "dar" ... roata se intoarce ... si cand fericirea pune stapanire pe tine , primesti o palma ce-ti aduce aminte ca "orice fapta se plateste"!Atunci iti amintesti ca ai dat cu piciorul iubirii (acea "curva" ce nu stie sa urle si lasa garda jos pentru a nu face din tantar-armasar) si te-ai imbratisat intr-o splendoare de moment cu acel de temut inamic al omenirii ... ORGILIUL!Atunci lasa lacrimile ce-ti amintesc greseala comisa in trecut,sa curga pe obrazul inrosit de palma primita ...

HAI SA BARFIM...

       Absurd si persistent in mandrie este omul de azi ... Hai sa urlam unul la celalalt , hai sa ne iubim ... hai sa ne batem , hai sa ne mangaiem ... hai sa ne injuram , hai sa spunem tuturor cat ne iubim...!Complicati suntem cu totii fara sa stim!Dar din toate greselile umane ... aleg sa vorbesc acum despre BARFA!
       Ma simt jenat de vorbele ce vin ca o adiere de vant din gura invidiei.E trist ca ascultam vorbele ... dar de cele mai multe ori ele pleaca dintr-un anumit loc ce-si are samburele de adevar... desi sunt constient ca imprimeul da gres ... iar barfa ia o amploare devastatoare... si este hiperbolizata la maxim!Eu sunt unul din cei care ii consider pe barfitori cele mai lase , fara principii si fara scrupule creaturi ale pamantului! 

       Mereu am catalogat barfa o ploaie de vara ce vine si pleaca fara sa ma afecteze , dar am realizat ca am pierdut fara sa-mi dau seama persoane importante, eu dand dovada mereu de indiferenta suprema , cei dragi considerau vorbele ca fiind autentice.De obicei intr-un grup persoanele inteligente stiu sa se fereasca de barfitori pe cat este posibil cu toate ca nu este chiar atat de usor.Chiar daca nu esti initiatorul barfei ... vina prin asociere te pune in fata faptului implinit... o simpla ascultare a unei barfe este aducatoare de consecinte.Mai grav este atunci cand poti aparea ulterior sursa fixa a barfei doar pentru ca erai prezent.Stim doar ca memoria omului joaca feste zilnic!Hai sa va spun mici sfaturi pentru cei care stiu ca sunt barfiti:
       1)Du-te direct la persoana de la persoana de la care a pornit barfa.Incearca sa nu te cobori la nivelul josnic de invidie : "Am auzit ca ai vorbit despre mine... (poti trece in discutie un pasaj din ce ai auzit). Dupa aia:"Deoarece nu am fost prezent la dicutie, te-as ruga sa vi direct la mine data viitoare cu orice intrebari sau comentarii decat sa discuti cu ..."
       2)Poti aborda indirect persoana : "Nu stiu daca ai auzit comentarii despre persoana mea cum ca eu ... , comentarii ce ma intristeaza si ma irita in acelasi timp.Daca cumva auzi pe cineva ca vorbeste spunei sa inceteze".

          Mi-am imginat mereu Barfa ca fiind perna mea preferata de cand eram copil din dormitorul bunicilor mei pe care o puneam sub cap seara de seara!Nu glumesc ... chiar vorbesc cat se poate de serios... perna aia plina de fulgi de pasare!Imaginativa urcati pe acoperisul casei tinand in mana perna.Asezati-o jos si incepeti sa sariti pe ea... !Se va rupe si in cateva clipe toti fulgii vor zbura in toate directiile dupa cum bate vantul!Acum imaginativa ca vreti sa remediati problema aparuta !Incercati sa adunati toti fulgii raspanditi ... garantez ca o sa fie imposibil!Aceasta este descrierea barfei din punctul meu de vedere.
       Trebuie sa stim cum ne alegem prietenii si sa fim atenti la cu cine si ce vorbim... Nu uitati : " Cel ce vine la tine sa barfeasca pe cineva, te va barfi candva si pe tine"!Asa ca inainte de a vorbi de rau pe cineva, uitate la tine si vezi daca esti cu ceva mai bun decat cel pe care il barfesti ? Eu sunt constient ca cine ma barfeste este plin de invidie si teribil de incompetent sa creeze o alta activitate in timpul liber.Stiu sigur ca un barfitor sau o barfitoare nu va ajunge niciodata la nivelul meu!

        Revenind la ce am spus la inceput despre prietenii ce i-am pierdut din cauza barfei si a ignorantei mele fata de ea... realizez ca de cele mai multe ori imi aduce un zambet pe fata,deoarece ... adevaratii prieteni nu asculta " morile de vant stricate " si nici nu ma caracterizeaza din ele ... ei ma cunosc cel mai bine ... ei rad de barfa si o ignora alaturi de mine ...

GLASUL PAHARULUI CU VIN...

         Viata-i o nostalgie prelucrata din samburi de adevar...!ne alintam si ne imbratisam cu foc in momente de tandrete si ne spalam in cuvinte dulci scaldate de sentimente trecute... Cam asa suna inceputul unei relatii ... cam asa suna frumosul .... cam asa se sterge totul cand apar nori negrii si cuvintele devin tipete si alintarea devine jignire... cam asa se sfarseste relatia unde respectul isi ia talpasita si alearga spre noi inceputuri...Noi oamenii avem puterea de a decide ... dar de cele mai multe ori uitam ca suntem oameni ... si plangem in fata fiecarei bariere si cerem ajutorul necunoscutului!

         Ne meritam soarta si sortiti suntem sa suferim atat timp cat jugul ni-l creem noi si suntem nevoiti sa tragem de el cat timp respiram ...Topim in desert sperante si clipe frumoase doar pentru a aduce in vietile noastre teama si ura!Ne taiem craca de sub picioare fara regret pe moment ... fara sa programam viitorul!avem fiecare o floare si uitam sa o udam sa fie vesnica inflorita!O acceptam vestejita langa capul nostru in fiecare noapte pe aceeasi perna solidara si cea mai aproape de visele noastre!
         Latram nervosi in dreapta si stanga in speranta ca cineva o sa ne auda odata si odata...o sa ne sara in ajutor si o sa ne scoata din noroi!Uitam totusi ca suntem singuri in lumea asta creata de noi ... ne dorim singuratatea si traim cu ea pana murim... Nimic nu ma mai impresioneaza ... zborul imi este cunoscut si lin ... sunt doar eu, tastatura si un pahar cu vin ...

MAREA GRESEALA... A FI OM !!

               Toti facem greseli...Toti ne desenam pictura vietii pas cu pas ... unii mai atenti la detalii ... altii nu ...! Altii isi umplu desenul in culori aprinse , pline de viata ... altii prefera nonculorile!Altii prefera sa-si usureze munca si se tot uita in dreapta si in stanga pentru a prelua idei si sa-si completeze imaginatia lor cu a altora, parsiv!Apreciez sincer pe toti !Toti fac orice pentru a termina desenul , dar .... multi ... isi "baga nasul" in desenele altora ... din curiozitate sau chiar din rautate ... vor sa arate ca sunt mari si tari ... ! Am pus intr-o schema putin cam filozofica , un joc de cuvinte doar pentru a va pune imaginatia in joc... dar singurul lucru la care am vrut sa ma refer este scara vietii si greselile ei sau ale noastre("greseala umana")!

               Daca stam sa ne gandim ... America a fost descoperita din greseala!Deci putem spune ca nu toate greselile sunt daunatoare vietii ... unele chiar iti pot schimba viata pe un drum nou ... asfaltat si lipsit de obstacole!Oricum suntem oameni si e firesc sa gresim.Este imposibil sa duci o viata fara greseli si sincer din punctul meu de vedere si daca s-ar intampla ...ar fi o viata plictisitoare , fara sentimente si irosita intr-un colt de camera cu fata la perete fara sa stim ce se intampla in spatele nostru !Dar omul are menirea de a pleca la drum, iar drumul nu este o autostrada dreapta , lina si fara denivelari ... este mai degraba un drum de tara plin de urcusuri, coborasuri, serpuit, intretaiat de poteci, intretesut cu alte drumuri.Mereu gasim intersectii care ne obliga sa luam decizii de genul : DREAPTA sau STANGA!?Normal , nu mereu luam decizii corecte ... de cele mai multe ori alegem o cale gresita... si atunci ce faci ? Una din variante este sa continui pe acel drum ... undeva tot te duce... poate aproape de ceea ce ti-ai propus... Varianta asta clar este cel mai des intalnita... majoritatea oamenilor prefera riscul ...si cand pleaca pe un drum ...nu vor sa mai dea in spate indiferent de riscuri si de ceea ce trebuie sa sacrifice pentru a ajunge la capat!Evident la capat mereu intervin regretele , remuscarile si alte sentimente de genul ...dar e mult prea tarziu , nu mai poti schimba nimic!Dar oare de ce nu se intorc oamenii in general cand ajung sa-si realizeze greseala? Eu zic ca din mandrie si din orgoliu( "Cum sa ma intorc eu si sa vada toti ca am gresit?")!Dar majoritatea traim cu SPERANTA( acea curva mondiala pe care o avem mereu langa noi ca rezerva) : "Dar daca la capat de drum e mult mai bine?" ... !O proasta gandire spun eu ... pentru ca toti incercam sa alergam dupa perfectiune ... iar mergand din greseala in greseala nu stiu cat ne apropiem de vis!Nu cred ca putem nici sa ne indreptam,pentru ca Perfectiunea NU admite GRESELI!

               A doua optiune este aceea in care iti recunosti greseala si te intorci la intersectia unde stii ca ai luat o decizie proasta!Aceasta optiune este foarte rar intalnita... multi nu ajung sa o cunoasca si nici sa nu o vada intr-o intreaga viata!O astfel de optiune pare simpla ... dar are nevoie de un om puternic cu o tona de curaj , perseverenta si cu promisiunea de a face tot posibilul sa indrepte greseala comisa!Gestul de a spune: "DA ... am gresit" este de cele mai multe ori supraomenesc , dar odata comis duce la o conditie a reusitei!

               Am sa scriu intr-o alta postare despre cei care prin greseala lor influenteaza pe altii din jur , facandu-le rau, si am sa scriu si despre cei care fara voia ta iti schimba viata sau chiar te obliga sa alegi calea gresita, dar pana atunci descifrand ceea ce am scris mai sus sper sa ne luminam calea chiar si pe timp de noapte!

               Greseala clar isi are locul ei in viata noastra, adica ea ne invata cum sa evitam unele situatii neplacute , cum sa facem alegeri bune , cum sa ne cataram fara sa alunecam iar ...si iar...si iar!Dar cand nu invatam nimic din greseli ... persistam in ele si le repetam la infinit atunci nu cred ca te poti fii OM!Nu conteaza asa de mult de cate ori aluneci in viata ... conteaza sa stii sa te ridici , sa inaintezi si sa stii sa nu ALUNECI IN ACELASI LOC!

Alege gunoiu preferat...

 

         Oare respiri din aerul cerului sau stai si cauti in gunoaiele lumii?…

Cu aceasta intrebare ar trebui sa inceapa discutia jignitoare pe care o sa incerc s-o dezbat acum!Cum sa rezist sa tac cand te privesc in groapa de gunoi a lumii ,cautand necontenit , umilit de timp , mizerabil , flamand si insetat!?Cu toii vrem mai mult si mai mult zi de zi si parca limitele noastre nu mai exista!Ne lovim de rau la fiecare pas si... desi insangerati plecam capul si plecam la drum ca si cum nimic nu s-a intamplat!Suntem indiferenti ... parca am ajuns imuni la durere...parca a inceput sa ne placa sa fim infranti de tristete , dezamagire si rautate! 

 

         Lupta pe care o purtam este doar cea din vis ... !Eu pentru visele mele lupt pana la stele. Cand imi doresc ceva nimic nu ma poate opri pana nu-mi realizez dorintele.Tu mai crezi in stele ?Tu mai crezi ca fiecare avem steaua noastra?Profitam de modernism si de incapacitatea lui de a  calcula viitorul ... toti traim clipa in exces... toti avem sentimentul ca o pata de sange varsata in prezent se v-a curata singura odata cu trecerea timpului !Ne mintim cu nonsalanta cand adeptul credintzei ar trebui sa stea nemiscat in fata raului baricadand orice sansa de supunere!Nu suntem Sclavii nimanui ... NU... ne nastem liberi ... liberi trebuie sa traim ... !Mi-as dorii sa-mi pun inima in palma dreapta si sa o izbesc tare ... cat pot de tare intr-o piatra pana se crapa si sa stiu ca suferinta s-a transformat intr-o clipa in mii de bucati raspandite in jurul meu !Toti avem dreptul sa alegem ... sa facem diferenta ... noi suntem cei care ne baricadam viata pe taramul inchisorii!Noi putem fi fericiti cand nu ne lasam purtati de tristete si dezamagire!Noi scriem pagina de azi ... si cea de maine a romanului intitulat ..."VIATA MEA"... 

 

          Daca raul isi face aparitia pe langa noi ... fiti siguri ca doar mintea noastra l-a adus ... noi provocam magnetismul ... noi ni-l dorim atat de tare cand dispare... Mintea noastra poate face miracole ... poate aduce soarele langa luna in plina noapte ... imaginatia noastra nu are limite ... nu ar trebui sa aibe!Ne vaitam in zadar cand ajungem la capatul rabdarilor ... tipam dupa ajutor lipsiti de puteri ... ca sufletul unui copil ce plange cand inima-i lipsa de sange!Respiram ... asta ne bucura... asta ne face sa zambim la sfarsitul fiecarei zi ... pentru asta ne taram zi de zi ... pentru AER!

 

 

 

 

Fermoar pentru inima ...

     Majoritatea persoanelor ma invadeaza cu mesaje de genul:"Ma regasesc in totalitate in tot ce scrii" ... Stiind ca scriu doar de dezamagire si de sentimentul pur de tristete ... m-am gandit sa gasesc niste solutii cat se poate de intelepte pentru a aduce macar un strop de fericire si speranta in drumul spre vindecarea sufleteasca totala!

     Am sa enumar cateva sfaturi nascocite din minte si din realitatea de zi cu zi pentru a scoate putin cate putin cutitul infipt adanc in inima , solutii care , chiar daca nu aduc rezolvarea completa , aduc increderea in sine si curajul de a fi tu insuti din nou!
     1) Oamenii reactioneaza mereu foarte diferit la deceptiile in dragoste!Greseala cea mai des intalnita este atunci cand se izoleaza si cad in butoiul cu amintiri!Prima solutie ar suna cam asa : " STOP" ... gata cu amintirile .... desprinde-te de ele!Sterge mesajele de la el/ea , ascunde lucrurile ce-ti readuc amintirile triste intr-un loc in care nici tu nu le mai gasesti.GATA cu trecutul!
     2) Da piept in piept cu suferinta,poarta o lupta cu ea!Ideal este sa nu-ti plangi de mila!Esti un om extrem de valoros , chiar daca te iubeste sau nu cineva.Doar stii ca oricine nu se iubeste pe sine ... nu are cum astepta  sa fie iubit de altcineva ... e logic nu?
     3) Mereu o solutie foarte buna este sa te descarci in fata cuiva!Suna-ti prietenii ... vorbeste cu ei!Majoritatea stiu prin ce treci tu din experienta proprie!Confeseaza-te lor si descarca-ti sufletul!Nu trebuie sa-ti fie rusine sa vorbesti cu prietenii. Pana la urma,rolul lor este sa asculte, inteleaga si sa te ajute sa treci peste cand dai de greu!
     4) Nu te mai stresa cu ganduri de genul : " Cine a gresit ? Eu sau El ?"! Asta e ... nimic nu-i vesnic in lume!Garantat reprosurile nu te ajuta cu nimic sa treci peste aceasta situatie!Cauta sa faci lucruri ce-ti aduc linistea si-ti reda zambetul : asculta muzica preferata, mergi la cumparaturi , alearga in parc, mergi la sala , relaxeaza-te!Normal ca nu vei uita peste noapte tot dar TIMPUL vindeca ranile !Lasa-l sa-si faca treaba!
     5) Nu incerca sa te sfiesti sa dai sfau liber furiei intereioare!Fugi in mijlocul naturii si urla cat te tin plamanii si elibereaza ura din tine !Este un lucru pe care il faci foarte intelept decat sa-ti canalizezi intreaga ura spre propria persoana! 
     6) Greseala cea mai des intalnita este sa te arunci intr-o noua aventura!Mai intai impacate cu ce s-a intamplat!O noua relatie nu te ajuta in adevaratul sens al cuvantului !Este doar un miraj de moment!Trebuie sa-ti vindeci ranile in primul rand !Iti trebuie timp sa fi liber/a ca sa ai ceva nou in viata ta!Cel mai important dupa parerea mea este sa iti pui ordine in ganduri!Este extrem de dificil ... nimeni nu a spus ca este usor , dar este foarte necesa sa dai piept in piept cu propriile sentimente ranite!
     7) Nu face prostia de a-ti transforma vechea iubire in prietenie!Nu te v-a ajuta sa treci peste si clar iti v-a aduce in fata ochilor toate sentimentele de regret ce nu s-au sters inca!Prietenia poate venii dupa ce ranile sunt vindecate si viata ta continua intr-un mediu necontrolat de amintirile dezamagitoare!

     Exista cateva etape ale esecului in dragoste!Una dintre ele ar fi negarea , cand nu vrem sa traim cu impresia ca s-a intamplat si "poftim" la vechea relatie!Urmeaza acel urat drum spre realitate si spre o noua fericire!Bolnavul din dragoste nu are cum sa uite peste noapte sentimente ca: Ura,suferinta ,disperare si feelingul neplacut de a nu mai insemna nimic!In aceste momente cel mai bun lucru pe care il poti face este sa PLANGI!Asa iti reduci stresul psihic si esti gata sa pui in aplicare sfaturile mele ...
      Nu uita sa-ti aduci aminte de esecul in dragoste ca o lectie de viata unde inveti din greseli!Pana la urma orice sut in fund e un pas inainte...

Dezamagirea Compatibila cu Alegerea ...

             Gem mut printre silabe triste cuvinte ce sper sa-mi aduca din nou incredere in mine... Sunt plictisit de dragoste si de ritualul ei de insangerare necontenit!Sorb din lacrima ce-mi da de veste ca rana s-a deschis iar... si iar ...si ...iar!Incerc sa fiu Om... ca tot omul , dar parca trecerea la aces nivel e mult prea dificila...

             Totul e frumos cand esti indiferent , dar eu nu pot, nu pot sa-mi inchid ochii si sa cred ca e soare,nu pot sa ma prefac comediant intr-o drama!Nasc si ma renasc continuu si innot necontenit sa ajung la liman ...
             E o lupta cu mine insumi ... imi asum greselile si BARBATUL DIN MINE PLANGE... sufletu'mi este in genunghi , sunt zile in care nu mai sunt eu, zile in care oamenii m-au dezamgit atat de tare incat nu stiu cum sa trec peste.Parca sunt dependent de tristete... desi vreau doar afectiune si iubire(asa imi tot spune cumnata mea scumpa si draga DANA)!

            Ma umileste timpul cand stiu ca trece asa repede pe langa mine ... as vrea sa il dau innapoi si sa fiu ce-am fost odata!Sa nu stiu ce inseamna maturizarea si sa nu aflu niciodata ce inseamna sa ma simt ca o smoala topita pe asfaltul incins de dezamagire!

            Gresesc cand stiu ca pun la suflet totate clipele urate... cand exista atatea bune pe care trebuie sa le vizionez mai des...iar ...si iar...si... iar... ! Trebuie sa invat sa iau alegerile bune in viata!Chiar daca cu trecerea timpului, dezamagirile ne fac sa iubim din ce in ce mai putin, incerc sa raman optimist, zambitor, plina de viata si cu inima neatinsa de durere. Aceasta este cea mai buna alegere!Voi ce credeti ?

GAND PE...GAND

           Am reusit sa invat in sfarsit ca viata nu este nici roz... nici neagra. Habar nu am daca vietii ii e dat sa existe intr-o culoare. Nu reusesc sa mai vad viata asta ca pe un tablou ce asteapta sa fie pictat, ci ca pe un drum care-i combinat deseori cu un camp de lupta...Fiecare zi din viata e o lupta...Este o lupta sa stii sa iei decizii corecte...e o lupta sa fi OM...nu trup cu viata,care trece prin viata... ci OM...
           Azi simt ca nu mai scrie Luky ,copilul rasfatat,ci Lucian,tanarul ce vrea si se pregateste sa devina barbat intelept, capabil sa fie un ajutor potrivit si sa fie tare,orice s-ar intampla!

           Azi imi este clar scopul in viata!Imi este in sfarsit clar ce vreau sa devin!Vreau sa fiu Simplu cu tente usoare de Sofisticat ,sa zambesc la greu ,stiind ca totul are o rezolvare!Lupt sa devin acel Barbat ce nu se teme de ...LUPTA! Barbatul ce sta cu capul ridicat calm orice ar aparea in drumul lui , calculat ,cu zambetul pe buze si cu incredere deplina in inima ca mi-e dat sa castig numai acele lupte ce trebuie castigate!
           Sunt puternic... de-atatea ori m-ai ridicat si m-ai tinut strans... MAMA ...sa stii ca nu am cazut nici macar odata... ci doar m-am oprit ...

TRISTETZEA IN DIMENSIUNI REALE

          Sunt asa trist ca nu pot vorbi!Nu pot sa scot pe gura sufletul si sa-l asez nice ambalat pe o tava saracacioasa tocmai cui merita.

          Zambesc trist si ofer like-uri pe facebook.Ma ocup cu apsolut nimic din ce ar trebui. Nu pot sa-mi gasesc locul in ultima vreme.Nu ma regasesc deloc.Nu pot sa dau ochii cu realitatea, mai ales ca am reusit s-o evit asa de mult si am ales fumul mintii, inimii si al inchipuirii.Am crezut mereu ca viata nu are limite ... ca putem zbura pana la cer , atinge un nor ... si sa revenim la normal ca si cum nu am realizat nimic...Mereu m-am bazat pe insticte ... mereu am crezut ca oamenii sunt goi in interior si ca lacrimile scurse de durere apartin unei piese de teatru in care oamenii sunt doar niste buni actori...Mereu ma intrebam ce ne face diferiti... toti ne nastem din acelasi Tata, acelasi Atotputernicul ... dupa chipul si asemanarea lui ... dar vad ca  diferenta este ca unii sunt buni , altii rai!Te face sa suferi, te face sa-ti doresti moartea ,dar tot continui sa-i joci in struna sperand ca odata si odata o sa apara soarele pe strada ta... DA ...suntem puternici din nastere,avem caracter si luptam pentru ziua de maine , dar uitam ca timpul trece si ajungem doar cadavre!Si pana la urma cine castiga lupta?cine iese invingator?De ce unii se manifesta de parca au cucerit lumea?De ce traim prin diferente ?De ce nu putem fi egali ? 
         RESPIR,cred ca asta este cel mai semnificativ lucru pentru mine ,singurul lucru ce-mi aduce zambetul pe buze si ma face sa uit de tristetea ce-mi pulseaza sangele prin vene zilnic!Traim intr-un orgoliu zidit de subconstientul ce ne face ziua noapte si noaptea zi!
         Sunt slavul tau de azi pe maine ,porunca'ti e Sfanta pentru mine , plec capul in fata ta , exact cum o face o intreaga omenire , ne-ai cucerit pe toti maria ta...TRISTETEA!Inima a uitat sa bata, si eu am uitat ca exista... sta in vid singura , am uitat ca pentru a fi bine,E NEVOIE DE DOI... 

         Observ cu dezamagire ca nu-mi pot depasi conditia de barbat si ca vreau cu disperare sa cred in cai verzi pe pereti...Tu cauti cu disperare exact ce nu mai poti gasi,tragi in piept vid tot sperand ca mai ai sanse la o gura de aer. Ironic nu?Nici pe departe.Este trist.Si de aia sunt trist.Ca-mi furi mie totul ca sa ai NIMIC...

DUPA MIREASA

"Daca nu am fi fost ... nu v-as povestii ... " cam asa ar trebui sa inceapa istorisirea mea despre mica calatorie pe teritoriul "miresei" ce a pus pe jar un sat intreg...
     Adevarul este ca suspiciuni privind existenta "tinerei fantome" am avut inca de la plecarea noastra din Bucuresti deoarece am intalnit tot felul de semne ce parca ne spuneau : "STOP...INTORCETI-VA!"...chiar la iesirea din bucuresti o masina era rasturnata in mijlocul drumului iar in acelasi moment langa noi s-a oprit un jeep ce transporta un sicriu ...dupa ce am scapat de aglomeratia infernala din Militari ... am intalnit in drum o nunta ... un lucru nu prea iesit din comun de vreme ce era Sambata..., dar marea uimire a fost cand am zarit-o pe mireasa ... iar in acelasi moment pe langa ea a trecut acel jeep ce transporta sicriul ... nu cred ca intalnim prea des aceasta coincidenta!Lista semnelor ciudate poate continua ... dar nimic nu ne putea oprii ... aveam de gand sa mergem pana in "panzele albe" pentru a descoperii autenticitatea misterului legat de Padurea Radovanului !
     Drumul a fost destul de lung ... de aceea oboseala si-a cam spus cuvantul ... dar intr-un final am ajuns la intrarea intr-o padure extrem de deasa ... si foarte inspaimantatoare chiar pe timp de zi ...!Putin speriati de zvonurile din presa in care se mentionau nenumarate accidente petrecute in padure fara nici o explicatie ( in ziar scria: "Drumul este drept si fara gropi") ...dar dupa ce am strabatut intreaga padure am inceput sa avem dubii in ceea ce priveste acest mit... Drumul era impanzit de gropi , santzuri adanci si curbe destul de imprevizibile ce puteau crea adevarate probleme pe timp de noapte! ...
     Dupa 3-4 km de padure am ajuns in Radovan ... Ne-am oprit la capatul acestuia si am pregatit camerele pentru interviuri si adunat informatii  privind ancheta noastra de la locuitorii satului!Primele persoane vizate se aflau chiar la 50 de metrii de noi pe o banca in fata curtii!Pentru a nu crea panica am trimis fetele sa vorbeasca si sa explice prezenta noastra!Dupa 2 minute fetele ne cheama cu camerele !Gasim pe o bancuta 3 femei trecute de prima varsta ce ne-au asigurat ca totul este doar un mit nascocit de padurari pentru a speria hotii de lemne ...! Dar in acelasi timp isi amintesc de un teribil accident ce a avut loc cu 7 ani mai devreme in Padurea Radovanului in care o mireasa dintr-un sat vecin a fost calcata  chiar cu o zi inaintea nuntii ! ... spre uimirea noastra localnicele nu pareau deloc mirate de acest lucru ... dar noi ne-am pus 2 intrebari ce nu le-am gasit raspuns: 1) "Ce cauta la ora aia in padure acea fata...?" 2) "Ce cauta imbracata in MIREASA??? ..." ... Neavand de unde scoate mai multe informatii ajutatoare pentru rezolvarea cazului am plecat mai departe! Am mai vorbit cu multi alti localnici toti argumentand mitul ca fiind doar "o poveste de adormit adultii" ...dar noi trebuia sa simtim pe propria piele ca este un mit si nu un adevar ... asa ca planul era sa innoptam in padure si sa asteptam aparitia miresei!Vazand ca nimeni nu stie nimic concret am intrat pe internet sa vedem de la ce persoane au preluat informatii ziaristii...Am gasit ... Peste tot scria despre Ana Cosoveanu,de 70 de ani!Am inceput sa intrebam despre acest nume !Spre marea noastra uimire ... sau chiar DEZAMAGIRE ...descrierea satenilor privind femeia cautata de noi incepea cu: "este o femeie senila! ... spune doar aberatii! ...nu aveti ce discuta cu ea!" ... !Intr-un final un localnic ne arata casa in casa locuia ...si spre bucuria noastra se afla in strada indreptandu-se spre centrul satului!Mergea agale, leganandu-se grav de pe un picior pe altul ! Am trecut pe langa ea usor incercand sa nu o sperii ...!Parul ii era valvoi, ochii bulbucati, gata sa-i sara din orbite. Inima parea sa-i sparga pieptul. Duse mana in dreptul ei, parca din dorinta de a o linisti, de a amortiza durerea creata de anii ce-i purta in spate.Ajuns in dreptul ei i-am soptit "Buna ziua" ... in acel moment facu un pas inapoi si se sprijina de gard. Era rece, mai rece decat fiorii ce-i strabateau sira spinarii. Statu asa, neclintita, pret de cateva secunde. Ar fi vrut ca cineva sa-i sara în ajutor, sa intervina. Da, acum ar fi fost un moment prielnic. Dar totul amutise, pana si vocea mea parca nu mai avea putere... !Am prins putin curaj si i-am explicat cine suntem ... iar atunci am vazut ca a rasuflat usurata...!Am intrebat-o despre "Blestemul miresei" ... ! Il povestea de parca s-a intamplat ieri ...! In final zmabetul s-a asezat pe fetele noastre cand batrana ne-a spus: "...Oricum totu e un mit... nimic adevarat... sunt povesti pentru a speria hotii din padure..."!O vecina de-a doamnei Ana se opreste si intervine in discutie ... "Copii ... am inteles ca voi cautati in padurea de dinaintea satului " NALUCA "...sa stiti ca este vorba de padurea din spatele satului ... acolo se spune ca s-a spanzurat... !Exista un copac...cel mai mare copac din padure... acolo si-a pus capat zilelor tanara fecioara!" !!! Punand cap la cap vorbele realizam ca "mitul ramane mit " ... nimic adevarat , dar noi trebuia sa mergem in padure pentru a ne asigura ca vorbele nu sunt "apa de ploaie in vant"...!DAR ..." BUFFFF " SE AUDE DINTR-O DATA...am facut pana la roata masinii...din nou nimic iesit din comun ... dar ajunsi la vulcanizarea din sat ... cel ce ne-a bagat presiune la roti ne-a spus ca nu-si da seama ce s-a intamplat ... roata nu avea pana ...era doar desumfla...de parca azotul din roti s-a evaporat ... nu am gasit o explicatie logica ... inca o dilema fara raspuns...!Am plecat!... Expeditia continua ... soarele parca ne astepta si incerca sa nu apuna...
      Dupa ce am urmat indicatiile femeii am ajuns la marginea unei paduri ... ! Nu ne era frica nici de venirea noptii!...Dar noaptea… noaptea poate deforma totul, mai ales daca mintea e subreda si inima slaba...!!! Am parcat masina si am intrat in padure grabind pasul pentru a cerceta si filma zona cat timp mai era lumina !!! Totul era perfect ... totul parea la locul lui ... nimic iesit din comun stiind ca ne aflam inconjurati de copaci ...! La un moment dat un val de caldura ne izbeste in plin ... ne-am speriat! ... parca ceva se intampla ... parca ceva vroia sa ne anunte ca nu suntem singuri in padure... ! La cativa pasi de noi incep sa se auda pasi ce inaintau prin iarba plina de crengi uscate... !Trupurile ni s-au transformat in statui ... nu puteam nici respira ... simteam sub sudorile imi invadau fruntea... nimeni nu vedea nimic ... era  liniste… dar o liniste macabra, ciudata. O liniste agitata... In cateva secunde GATA ... zgomotul se oprii ... a disparut din senin ... Ne revenim si fugim spre masina ... !!! Nu , Nu ne opreste nici acel val de caldura si nici zgomotul ce l-am simtit pana in adancul sufletului ... ne pregatim de "lupta"... iar armele noastre cele mai de pret sunt : LANTERNELE !!!! In departare vedem ca o statura de barbat isi face aparitia ... Descult , rosu la fata cu mainile insemnate de munca campului, leganandu-se in dreapta si-n stanga! Striga odata cu o voce puternica: " ce faceti voi aici ?" ... se opreste neprimind nici un raspuns din partea noastra ... si apoi intreaba cu un zambet ironic... : "V-am speriat? " ...Am inteles imediat intentia lui si am intrat in vorba ... !!! Cu greseli gramaticale grave ... incerca sa ne spuna varianta lui la intreaga poveste... El sustinea ca in padurea asta s-a spanzurat un barbat ... nu o fata ... !La intrebarea de ce s-a spanzurat ... singura explicatie plauzibila a lui a fost : "de nebun" !!! Totul era parca un banc sec... nu mai intelegeam nimic... prea multe variante de poveste ... firul intamplarilor din Padurea Radovanului parca nu avea sfarsit ... dar nici INCEPUT... !!!!Cine ? De ce? Cum? Cand ? erau doar unele din intrebarile ce ne macinau creierii...!
       Nea Tibi... asa cum ne-a zis ca-l cunosc localnicii ... s-a oferit sa mearga cu noi prin padure spunand ca ne face un favor stiind ca exista probabilitatea de a ne ratacii pe timp de noapte !Inarmati cu lanterne ... imbracati mai gros am inceput expeditia...!!! Dupa 40-50 de minute de mers printre copaci ... am ajuns in inima padurii ... dupa spusele lu nea Tibi ... aici se afla o balta ... !!! Dintr-o data se aud lucruri ce fosnesc in jurul nostru ... Tremuram tot ... simteam fiecare picatura de sange ce-mi curge prin vena ... paralizasem ... fetele au intrat in panica ... lacrimi au aparut pe obrajii reci ... totul lua o amploare mult prea grea de suportat ... incercam sa-mi pastrez calmul ... priveam atent in jur urmat de lumina lanternelor!...In bezna padurii, printre crengi a aparut o silueta. O silueta fragila, scheletica, paroasa. Ochii ii luceau in intuneric ca doua luminite rosii... CE ERA????CE NE TULBURASE MINTEA ???? ... Nea Tibi rasufla usurat si striga : " E AZOR ... cainele meu " ... " Pffff Doamne Ajuta! "mi-am spus in gand  ... Incercam sa ne linistim si sa ne intoarcem la masina ... fetele nu  mai puteau indura atata adrenalina ... !!! Zgomotele crengilor ce cadeau de copac ne sfasia pielea dar nimic vizibil nu s-a aratat... pana la urma ... este un mit ... SAU NU???
       Am ajuns la masina!...lacrimile se uscasera pe fetzele fetelor si eram toti gata de drum ... ! Nea Tibi ne da un ultim interviu in care declara cu mana pe inima ca nimic nu este adevarat ... totu' i o poveste nascocita de gura satului ... si in acelasi timp aplificata de presa ce incearca sa consume litere in articole inutile !!! Ne luam ramas bun de la nea Tibi si de la ... " fantoma miresei spanzurate in padurea RADOVAN" ...cu singurul regret ramas: "Nu am avut ocazia sa o intalnim" ... dar stim sigur ca... chiar daca bantuie sau nu padurea... ea se afla acolo sus si ne vegheaza in dreapta Tatalui nostru deoarece se spune ca era o tanara fecioara cuminte , harnica si credincioasa ce incerca sa-si ajute familia din MOLDOVA ce traia intr-o saracie greu de suportat...
       In drumul spre Bucuresti am mai oprit odata in cealalta padure de dinaintea satului pentru a ne asigura ca nu ne-am inselat privind aparitia "miresei"...Dupa o ora de stat ne-am hotarat sa ne intoarcem acasa...!!!Drumul a fost parca mult mai scurt dat fiind comentariile noastre privind intamplarile acelei zile ...!!!Ajunsi in Bucuresti in zona Costin Georgian am intalnit un grav accident : O MASINA S-A RASTURNAT SI A ACROSAT ALTELE 3... ciudat NU?... DAR VIATA NE PUNE LA INCERCARE CREDINTZA IN FIECARE SECUNDA ... MINUT ,ORA SAU ZI... TU CE CREZI????